LIZA

Clindor, eu sunt aceea ce soarta ţi-o deţin.
Te-am ferecat în lanţuri, tot eu le pot desface.
Eu pot să-ţi dărui viaţa sau moartea, cum îmi place.
Am fost mai răzbunată decât aş fi dorit, Să curm o desfătare, atât am urmărit.
Destinul tău prea aspru făcu să-mi schimb dorinţa;
Şi-acuma vreau să-ţi apăr iubirea şi fiinţa;
Amorul meu se stinse; văzându-ţi viaţa-n joc, El renăscu şi ura-mi se nărui pe loc.
Şi drept recunoştinţă, Clindor, să-mi dai cuvântul
Că, soţ fidel, cerca-vei să-ţi îngrădeşti avântul.