Malamor, Izabela, Liza.

IZABELA

Aici? Acuma noaptea?

MATAMOR

Deunăzi.

IZABELA

Cum o fi „Deunăzi"? Asta-i vreme să vă găsesc aci?

LIZA

E căpitanul nostru! De unde vine iară?

IZABELA

Pe când urcam eu scara, văzui cum el coboară.

MATAMOR

Deunăzi, când sfârşise amoru-mi nebunesc,
Eu totuşi de primejdii am vrut să vă feresc.

IZABELA

Apoi?

MATAMOR

Se cam iscase pe-aici o-nvălmăşeală.

Voi v-aţi retras din toată această zăpăceală,
Iar eu, ca să vă apăr, de-aproape v-am urmat.

IZABELA

Ah, vitejiei voastre un nobil ţel i-aţi dat.

De-atunci?

MATAMOR

Nevrând atâta mândreţe să se piardă,
Am stat în turnul casei şi am făcut de gardă.

IZABELA

Fără-a ieşi?

MATAMOR

Da, fără, LIZA

Ce mai în sus şi-n jos?
De teamă se închise, în pod acest fricos.

MATAMOR

De teamă?

LIZA

Da, s-ar zice că tremură o varga.

MATAMOR

Pe Teamă.
Am pus şaua ştiind ce iute aleargă.
Şi-apoi în chingi strângând-o am stăpânit-o-aşa,
încât, de merg călare, ea tremură sub şa.

LIZA

Ca să vă-alegeţi caii aveţi metode rare.

MATAMOR

Asemeni cal în luptă, e fără-asemănare.

IZABELA

Frumos! Dar despre asta noi am vorbit de-ajuns.

Aţi stat deci patru zile acolo sus ascuns?

MATAMOR

Da.

IZABELA

Hrana?

MATAMOR

Doar ambrozie, nectar.

LIZA

Nu-i lucru mare;

Cam greu e să te saturi cu astfel de mâncare.

MATAMOR

Ei, da!

IZABELA

Şi pân'la urmă de ce aţi coborât?

MATAMOR

Să vă redau iubitul ce îl doriţi atât, Să-i prăbuşesc celula şi zidul de-nchisoare, Să-i sparg în cioburi lanţul oricât ar fi de tare.

LIZA

Mai bine spuneţi sincer că foamea ce-o simţiţi

V-a îndemnat o pâine de zor să cuceriţi.

MATAMOR

Şi asta. Căci ambrozia-i mâncare cam uşoară.

Şi mi-am simţit stomacul puţin bolnav spre seară.

Nu-i hrană săţioasă şi de nu eşti chiar zeu, Fireşte că regimul o să-l suporţi cam greu.

Din clipa înghiţirii, tu simţi cum te deprimă, îţi strepezeşte dinţii, stomacul ţi-l comprimă.

LIZA

În fine, e-o gustare ce nu v-a prea plăcut.

MATAMOR

Eu, totuşi, peste noapte mai coboram tăcut, Şi, la bucătărie, improvizam o cină

Unind umana hrană cu hrana cea divină.

IZABELA

Deci, după toate astea, aţi vrut să ne furaţi.

MATAMOR

Cum, după toate astea, acum mă mai certaţi?

De îmi descarc mânia, vor tremura pereţii.

IZABELA

Fii bună, Liza dragă şi cheamă-ncoa valeţii.

MATAMOR

Doar proştii să-i aştepte.