Izabela, Liza.

LIZA

Nu poţi să-l prinzi uşor.

IZABELA

N-a spus chiar el că frica e iute de picior?

LIZA

Deci n-aţi făcut nimica? N-a fost destinul darnic?

IZABELA

Am întâlnit viteazul – şi totu-a fost zadarnic.

LIZA

Să-l fi lăsat să treacă şi nu v-ar fi zărit.

IZABELA

Dar m-a văzut el primul, şi-atuncea mi-a vorbit.

Eu, singură, în noapte, temându-i apropierea, Mai mult însă de teama de-a turbura tăcerea, Crezui că scap mai lesne şi grija că mi-o iau

Chemându-l după mine, pe mâna ta să-l dau.

Când eu te ştiu aproape, mă simt mai curajoasă

Şi pot să-nfrunt mai bine făptura-i zgomotoasă.

LIZA

Am râs şi eu de dânsul, dar oare nu-i păcat

Că-i timp pierdut degeaba?

IZABELA

Va fi recâştigat.

LIZA

Soseşte-acel cu care noi totu-am pus la cale;

El ne va da dovada destoiniciei sale.