ltahela, Liza, Temnicerul.

IZABELA

Ei bine, brav prieten, spre ce destin ne duci?

Şi ce-mi aduci tu? Viaţa? Sau moartea mi-o aduci?

Spre tine se îndreaptă speranţa mea nebună.

TEMNICERUL

Goniţi a voastre temeri. Va merge totul strună;

Am pregătit şi caii. Putem pleca pe loc, De temniţă şi piedici curând ne-om bate joc.

IZABELA

Eşti pentru noi, amice, o forţă salvatoare

Şi nu cunosc răsplată ce-ar fi-ndestulătoare.

(Arată pe Liza.)

TEMNICERUL

E singura răsplată la care am râvnit.

IZABELA

Te străduieşte, Liza, a-l face fericit.

LIZA

El vrea cu-a sale planuri speranţe să ne deie:

Dar cum deschide poarta cetăţii fără cheie?

TEMNICERUL

Lăsat-am caii-n pază la margine de-oras.

La ei ca să ajungem, cunosc eu un făgaş:

E-un zid ce se dărâmă; prin el un drum se face.

IZABELA

Mă simt nerăbdătoare de parcă-aş sta pe ace

TEMNICERUL

Dar e târziu! Să mergem!

IZABELA

Îndată vom plec*

Dar vino sus cu mine să mai luăm ceva.