Clindor, în rolul lui Theagen, Izabela, în rolul

Hipolitei, Liza, în acel al Clarinei, Erast. Un grup de slujitori ai lui Florilam.

ERAST

(înjunghiind pe Clindor)

Netrebnice, primeşte

Favorul ce iubita prin mine-ţi dăruieşte.

I

PRIDAMANT

(către Alcandru)

O, Doamne! 11 ucide! Nu-i daţi un ajutor?

ERAST/

Aşa să moară, pururi, orice seducător!

IZABELA

I

Călăilor, ce faceţi?

ERAST '

Am dat o pildă dreaptă.

Cu spaimă să privească pedeapsa ce-i aşteaptă, Ingraţii care-ar crede că fără de căinţi

Necinste pot aduce în casa unor prinţi.

Noi răzbunăm deodată – e gândul ce ne-ndeamnă

Pe prinţ, pe principesă, pe dumneavoastră, doamna.

Pentru toţi trei, venit-am aicea să abat

Un om ce n-a fost vrednic de a vă fi bărbat.

Când o mârşavă faptă îşi capătă răsplată, O, nu mai plângeţi, doamnă, căci fost-aţi răzbunată.

Adio!

IZABELA

Jumătate din el, doar, ai ucis!

În mine mai trăieşte. Pe cel ce te-a trimis

De vrei a-l satisface, ia viaţa mea zdrobită!

— Iubite soţ, la pieptu-mi a ta ţi-a fost răpită

Căci inima-mi geloasă, cu tainicul ei rost, Nu m-a vestit la vreme, să-mpiedic ce a fost.

Puternică lumină, atâta de târzie, Ne-arăţi ameninţarea atunci când ne sfâşie!

Ar trebui. Mă-năbuş. Prea mult am suferit.

Deodată şi putere şi glas m-au părăsit.

Durerea ma ucide, dar mi-e şi mângâiere, Căci ne uneşte iarăşi.

LIZA

O, graiul cum îi piere!

Vai, doamna moare! Moare! Să alergăm de zor

— Ajunge-atâta vorbă! Să cerem ajutor!

(Aci se coboară o cortină care ascunde grădina şi trupurile lui Clindor şi al Izabelei; vrăjitorul şi tatăl ies din grotă.)