Prusias, Nicomed, Arasp.

PRUSIAS

Hai, Nicomed, desfrâul acesta mă mâhneşte;
Tu nu eşti laş, văd bine, oricât te-nvinuieşte;
Să dăm ceva şi Romei ce-aşteaptă de o vreme, Şi să-mpăcăm regina, care cum ştii, te teme.
Mi-eşti drag, dar către dânsa iubirea grea mă fură:
Iar eu nu pot să sufăr această oarbă ură

Şi nici să am în suflet simţiri ce să dureze
Ca inima-mi, tot ele, cumplit s-o tortureze.

Vreau să împac, acuma, natura şi iubirea
Să fiu şi soţ şi tată, spre-a stinge învrăjbirea.
NICOMED

Vă-ncredeţi deci în mine? Răspunsul meu n-alege:
Nu fiţi pentru niciunul.
PRUSIAS

Dar ce să fac?

NICOMED

Fiţi rege!
Da, reluaţi această-nsuşire nepătată.
Un rege demn de titlu, nu e nici soţ, nici tată.
În faţă are tronul. Atât. Deci guvernaţi.
Mai mult s-o teme Roma decât voi tremuraţi.
Cu toate că e mare şi-armate tari ridică, De pe acum de mine vedeţi că-i este frică, Şi speră că, prin moartea-mi să poată câştiga
Deoarece ea simte că eu voi guverna.

PRUSIAS

Da; voi domni, ingrate, fiindcă-mi porunceşti:
O vrei pe Laodice sau tronul îl doreşti?
Eu, regele, fac parte-ntre tine şi Atal;
Nu-s tată; deci, ascultă de ordinul regal.

NICOMED

De-aţi fi şi Laodicei prin naşterea sa, rege, Să mi-o propuneţi astfel, justificat de lege, V-aş cere-ngăduinţa, oricum, să mă gândesc;
Dar, spre-a vă fi pe voie şi fără s-o jignesc, Mă voi supune, sire, nu cu simţiri pripite, Doar gândurilor voastre, nu vorbelor rostite.
Daţi lui Atal prea dragul şi partea mea întreaga, Dar daţi şi Laodicci puterea să aleagă.
Acesta mi-i răspunsul.

PRUSIAS

Ce suflet ticălos

Orbit de o femeie, să cazi atât de jos!

Renunţi doar pentru dânsa la titlul tău regesc, Ce leagă marea-ţi slavă de dreptul strămoşesc!
Mai meriţi oare viaţa, atât de desfrânat?
NICOMED

Exemplul vostru, sire, e vrednic de urmat:

Nu pentru o femeie vă-ndepărtaţi feciorul
Ce-a cucerit trei state să fiţi biruitorul?
PRUSIAS

Crezi tu că pentru dânsa la tron aş renunţa?
NICOMED

Dar pentru Laodice, gândiţi că aş putea?
Dând lui Atal coroana, ce-i dau? Căci voi trăiţi.
Voi cere moştenirea când voi n-o să mai fiţi;
Iertaţi-mă, văd bine că e supărător:
Dar şi un rege moare, ca orice murilor;
Atunci, întreg poporul de va voi un rege, între Atal şi mine, stăpân şi-l va alege.
Dar între el şi mine nu-i mare-asemuirea încât să nu se vadă, prea clar deosebirea, Iar dreptul vechi de frate născut întâi, e tare
Că poate să te-aducă la tron, din depărtare.

Dar, dacă din poruncă poporu-ntreg va tace, Sub jugul legii voastre o alta eu voi face, Şi dac-ar fi cu Roma s-ajung chiar la război, Voi face pentru mine ce fac azi pentru voi.
PRUSIAS
M-am îngrijit de toate.

NICOMED

Da, dacă o să fiţi
Silit, prin viclenie, acum să mă jertfiţi, Sau altfel ţara asta ce-acum o dăruiţi, Atâl o va conduce atât cât voi trăiţi.
Tot ce vorbesc nu-i taină şi nici o divulgare.
I-am spus şi lui să poată din timp să se prepare:
M-aşteaptă.
PRUSIAS

Ieşi, dar fără din sânge a-mi vărsa
Voi şti, pe-Atal, ingrate, să-l urc pe treapta sa.
Iar mâine.