Ea vine de la moară;

Și jos în ulicioară

Punându-și sacul, iacă

Nu-l poate ridica.

—„Ți-l duc eu!”
— „Cum?”
— „Pe plată!”

Iar ea, cuminte fată,

Se și-nvoiește-ndată.

De ce-ar și zice ba?

Eu plec cu sacu-n spate.

La calea jumătate

Cer plata, trei săruturi.

Dar uite, felul ei:

Stă-n drum și să socoate,

Și-mi spune câte toate,

Că-s scump, că ea nu poate,

Că prea sunt multe trei!

Cu două se-nvoiește,

Iar unul mi-l plătește,

Cu altul să-mi rămâie

Datoare pe-nserat.

Dar n-am să-l văd cât veacul!

Și iată-mă, săracul,

Să-i duc o poștie sacul

P-un singur sărutat!