Țară-avem și noi sub soare,

Și-o râvnesc dușmani destui,

Dar prin vremi asupritoare

N-am lăsat-o nimănui.

E bogată, zici! vezi bine,

E bogată, căci în ea

Multe inimi sunt, străine,

Și-i frumoasă, că-i a mea.

Dacă-i mică, nu-i de-ocară,

Căci viteji în ea mai sânt,

Și-apoi și la noi în țară

Crește fierul din pământ:

Când voim, îl știm culege,

Știm cum să izbim cu el

Când dușmani lipsiți de lege

Vin spre noi cu gând mișel.

Steag avem și noi, străine,

Și-l iubim cu jurământ.

Ziua răului când vine,

Ce frumos se zbate-n vânt!

E frumos și steagul vostru,

Dar pe-al nostru de-l privesc

Tot mai mândru este-al nostru,

Și mai sfânt, că-i românesc.

Rupt de-asprimile furtunii

Răscolite de dușmani

L-au purtat cinstit străbunii

Prin atât amar de ani.

De ne cheamă azi la moarte,

Veseli mergem la război:

Să dea Domnul să ni-l poarte

Și nepoții tot ca noi!

Știm și noi o lege sfântă,

Și de-un veac de ani acum

Stăm cu ochii tot spre țintă,

Mergem tot pe-același drum.

Pentru sfânta lege-a crucii,

Pentru limba ce-o vorbim:

Ce de-oțel pe săbii lucii

Pus-am noi de când trăim!

Știe Dumnezeu de-i bine

Ori de facem vrun păcat

Dar noi știm c-așa e bine

Să ținem ce-am apucat.

Pentru lege, pentru limbă,

Noi cu gura prindem foc:

Numai vântul se tot schimbă,

Însă munții stau pe loc.

Sunt și neamuri mai cu nume,

Mai vestite la război;

Or fi multe poate-n lume,

Câte n-au ajuns la noi.

Dar noi știm ce ne-nvățară

Cei ce-au fost, și când rostim

Vorba sfântă neam și țară

Noi, străine, tresărim.

Pentru cel ce ne iubește,

Tot ce-avem noi dăm cu drag,

Dar când neamul ni-l hulește

Și vrăjmaș ne vine-n prag,

Mii de oști cu el s-aducă:

Noi suntem români destui

Când de piept cu noi s-apucă,

Aibă-l ceru-n mila lui!