La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii

Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii,

Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor,

Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții

Prin vale să-și reverse din lături călăreții

Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor.

Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul,

Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul

O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!

Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții,

Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții

Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani.

O clipă stete vodă cu inima trăsnită.

Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită,

Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi:

Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce,

El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce,

Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi!

Cumplit se-ntoarse vodă cu-ntreaga sa mânie

Spre partea de-unde Golia venea cu dușmănie

Spre frații săi, în fruntea grozavilor spahii.

Să dați fără de milă, că-i inimă de fiară!

Să piară-acum pământul! Moldova-ne să piară,

Dar Golia-ntâi de toate să piar-acum, copii!

Și nu vedeau românii nici moartea cum le iese

În drum, și nici potopul de turci ce-i încinsese,

Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din minți.

Și neputând mai iute să-l stingă de pe lume

Rosteau cu glasul urii bicisnicul său nume

Prin gemete scrâșnite strivindu-i-l în dinți.

O, Golia, tu! pândit-ai așa de-amară vreme

Dar toate ale țării și plângeri și blesteme

Ajungă-te de-a pururi, și n-ai mai fi trăit!

Dar iată-le, pornite din suliți și din gură

Smintiții tăi la Cahul câinește-aici căzură,

Căzuși și tu, mișele, tu cel ce i-ai smintit!

Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrână,

Iar pumnii-n loc de aur strângeau în ei țărână

Și-n gură-ți s-adunase și sânge și pământ,

Să-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea!

Așa sfârșit să aibă în veci de veci trădarea,

Iar lupii fie-i preoți și gura lor mormânt!

Adânc în noaptea nopții și-n Iadul cel din urmă

În care-al iernii viscol suflarea nu și-o curmă

Nicicând, stau prinși în gheață ai lumilor mișei:

Grozavă li-e durerea, și vecinică li-e truda

De-a stânga țipă Cain, de-a dreapta urlă luda,

Iar tu, tu goale Golio, te vaieți între ei!