Iar pe drumul care duce

de la Dunăre spre munte

Trec românii zi și noapte

către Plevna, merg și vin.

Vesele batalioane

cu maiorii lor în frunte,

Șir de care cu provizii

schilăviți în haine crunte

Scârțâit și chiu, și tropot

pe-acel drum de oameni plin.

Într-acest pestriț amestec,

scoborând pe dealuri, iată

Pe-un răzor s-oprise-n cale

o bătrână și gemea,

Cu desagii goi pe umeri,

semn de-o cale-ndelungată.

Iar din văi, urcând alene

se vedea venind o ceată

De drumeți din țara noastră

și s-opriră lângă ea.

Bună calea, zise unul,

Inima vă fie bună,

Oameni buni! Dar unde mergeți?

De ne-ajută Dumnezeu,

Noi, la Plevna, maică dragă.

Tot la Plevna! Cum ne-adună!

Eu de-acolo viu. Băiatul

mi-e-n război acu de-o lună,

Și m-am dus să-mi văd băiatul

că-i la Plevna și-i al meu.

Repede-mprejur se strânse

ca prin farmec toată ceata

Ca să-ntrebe cum e Plevna?

cum stau turcii-nchiși în ea?

Ce mai zice Carol-vodă,

când o fi războiul gata?

Și-mbătată de potopul

întrebărilor ea, biata,

Își ștergea cu palma ochii

și plângând le tot spunea.

Dar în urmă, ei de grija

nopții, ca să nu-i apuce:

Să rămâi în pace, maică,

să te vadă Domnul sfânt.

Și grăbiți se ridicară

toți de jos, făcându-și cruce.

Ea, cu ochii plini de plânset,

privea gloata cum se duce,

Și-un pustiu simți-mprejuru-i

și-ntuneric pe pământ.

Stete-așa, mereu privindu-i

și deodată-n fuga mare

Ea porni la deal, cu strigăt

să s-oprească ceata-n loc.

Când ajunse-abia trăgându-și

puțintica răsuflare:

Dragi creștini, voi unde mergeți?

aveți milă și-ndurare,

Eu mă-ntorc cu voi acolo

la băiatul meu, în foc!

Dar ai fost! La Plevna, maică,

toate-acum îți sunt știute,

Ți-ai văzut și tu băiatul,

ce mai vrei să vezi acum?

Să te-ntorci, în sat acasă;

ia-ți toiagul tău și du-te.

Noi suntem cu toții tineri

zor avem și mergem iute,

Tu ești slabă și puțină

și e mult de mers pe drum.

Ea-și întinse-atunci cu gemet

mâinile, strigând cu jale:

Nu mă bateți cu nevrerea,

că vă bate Dumnezeu!

Voi fugi cu voi alături,

și de voi muri pe cale,

Tot atât! M-oi ști aproape

de băiat! În sat, acasă

E pustiu, că n-am pe nimeni!

Orice-o fi, mă duc și eu!