Avea biata fată ca de ce să-și poarte

Sâmbetele însăși. Zi, că și la moarte

S-a gândit Simina, dar la asta nu.

Mă-sa e de vină! Mă-sa-i zise: Du

Câteva și Linei, că și ea-ți aduce!

Lina! Parcă fetei îi venea s-apuce

Și de gât s-o strângă până va muri

Lina, că din dânsa doar le răsări

Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovată!

Ieri, de la chindie, și-astăzi ziua toată

S-a izbit cu gândul, tot pe gânduri stând,

Parcă e cu farmec! Tot același gând,

Parcă-i sta Lisandru prapur înainte!

Se muncea Simina să-și aduc-aminte

Când s-au prins la ceartă, pentru ce și cum?

Ce-a zis el? Și dânsa ce-a răspuns, și-n drum

Cine-a fost s-audă? El a zis: Ei lasă,

Pentru-atâta lucru nu fi mânioasă!

Dac-am zis-o, iartă, n-am să ți-o mai zic.

Ea s-a-ntors grăbită, n-a răspuns nimic

Și-a plecat. Lisandru într-un suflet vine:

Nu te las, Simino, vreau să mor mai bine!

Nu te las acasă! Stăi, că faci păcat!

Uite, dă-mi o palmă și să fiu iertat!

El a hărțuit-o, n-a lăsat-o-n pace

Și-o silea să râdă. Hoața se preface!

Ea smucindu-și însă grabnic brațul drept

L-a lovit cu pumnul mânioasă-n piept

Ca s-o lase-n pace! Și-a plecat, nebuna!

Asta-i ce o doare, asta numai una:

L-a lovit! Lisandru, ca trăsnit, cum sta,

A privit în urmă-i și-a strigat așa:

Nu te cunoscusem, fă, mai dinainte!

Dar așa ți-e portul? Bine, ține minte:

De pe mine-ți crească iarbă verde-n prag.

Rău e și Lisandru. Dacă-l are drag

Într-atâta fata și el știe bine,

Cum îl rabdă locul, Doamne, cum îi vine

Suflet să mai umble zile supărat

Pentru-o vorbă numai? El e om bărbat,

N-o să-și prindă doară mintea c-o femeie

Pentru ce s-aprinde? pentru ce să ieie

De bani buni prostia oricărei femei?

Vezi, a lui e vina! Nu e vina ei,

A voit să-și bată joc de ea, s-o strângă

Cu țâțâna ușii și-i venea să plângă

De necaz! Sărmana, ea s-a încrezut

Și-acum el în urmă vezi ce i-a făcut:

I-a spus verde-n față că-i mai place Lina!

Ea-l iubește, biata, cum iubești lumina

Ochilor, și toate-toate i le-a dat

Și-acum el o poartă gurilor prin sat,

O-nglotește-n vorbe ca pe-o vinovată

Tuturor le spune, că Simina-i fată

Mai așa și-altminteri, toți știu de la el

Că pe-un braț Simina are un negel:

Vezi cum vine, Doamne, peste om năpastea?...

Toată ziua fata s-a gândit la astea

Și din toate una mai mult răsărea:

Și-a bătut Lisandru joc numai de ea.

Și gemea Simina, foc acum pe dânsul,

Și strângea din gură să-și înghită plânsul.