Se zarea de lună. Câinele-a lătrat

La străin, dar vesel fuga el a dat

Ca să-i lingă mâna și să i se-arete

Prieten. Și-atunci glasul plângătoarei fete

Se-ncerca să cheme câinele napoi,

Numai ca s-audă hoțul, că sunt doi

În grădină. Vântul, gata să se culce,

Murmura o rugă doinitor de dulce.