Copiii nu-nțeleg ce vor:

A plânge-i cuminția lor.

Dar lucrul cel mai laș în lume

E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

În ochii unui luptător.

O luptă-i viața; deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Ești un nemernic

Când n-ai un țel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,

Te lupți pe seama tuturor.

E tragedie nălțătoare

Când, biruiți, oștenii mor,

Dar sunt eroi de epopee

Când brațul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,

Și-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârșitul luptei,

Să stai luptând, căci ești dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;

Iar cei fricoși se plâng și mor.

De-i vezi murind, să-i lași să moară,

Căci moartea e menirea lor.