—„O văd, o văd ! Departe-n văi

Cu groază-n suflet, Tată sfînt.

Cu părul despletit în vînt—“

Și ochii lui s-aprind văpăi.

—„Te-nșală, Medre, ochii tăi ;

Nevasta ți-e-n mormînt.“

—„Și mînile-i de mijloc țin

Copilu-n aer ridicat ;

Și-alearg-așa, țipînd prin sat—“

Și glasu-i slab de plîns e plin.

—„Ce gînduri fără rost îți vin !

Copilul e-ngropat !“

—„Și-mi arde casa ! Limbi de foc

Ard lumile lui Dumnezeu ;

Cad bîrne-aprinse-n capul meu—“

Privirea-i stă țintită-n loc.

—„Ei, taci acum ! Ai fost proroc

Destul, nu fi mereu !“

—„Sînt cu sacuri... și-mi vor izbi

Sâcurea-n Cap, că sînt ocnași !

Ești tata meu, să nu mă lași—“

Și-acum fricos în jur privi.

—„Să nu te temi! Ei n-or veni,

Că-n jur ei au ostași.“

Și tata strîns de piept ținea

Pe fiul său. Ofta duios,

Dar lung și crunt de nemilos

În ochii fiului privea.

Iar fiul tremurînd stetea,

Plecîndu-și ochii-n jos.

Era voinic. Ar fi putut

S-arunce-n văi așa ca-n joc

Pe tată-său, dar sta pe loc

Cu teama cînelui bătut.

El toate, toate Ie-a pierdut,

Băiat fără noroc !

—„Cînd îl vedeam pe punte-n sat,

Treceam pe-alături prin părău.

Eu bine lui, el mie rău—“

Vorbea cuminte și-așezat.

—„Era el, Medre, supărat

Pe tine, de flăcău.“

—„Ei, cînele ! De m-a voit

Pe mine fata, nu pe el,

Sînt eu de vină ? Ba de fel-—“

Și-acum vorbea grăbit-grăbit.

—„Ei, iar te-aprinzi! E un mișel,

Și lasă-l, că-i ocnit !“

—„Sub țîța stîngă vreau să-i pui

Cuțitul... da, să-l potrivesc,

S-apăs și-apoi să-l învîrtesc—“

Și iar ardea privirea lui.

—„Ei, taci acum ! Să nu mai spui

De el, că te lovesc.“

— „Să-mi horcăie, cînd i-oi fi pus

Pe piept genunchii amîndoi ;

Eu vreau să plec să-l văd, apoi—“

Acum sări turbat în sus.

—„Stăi, Medre, stăi! Sărac de noi,

Ce gînduri te-au răpus !“

E rîpă-n fața lor. Tîrînd

Pe tată-său, care-l strîngea

De mijloc și-n zădar proptea

Picioarele-n nisip, cătînd

Să-l ție-n loc, acum urlînd

Spre rîpi el se ducea.

Un scurt, sălbatic sforăit

Pe nări, e glasul luptei lor ;

Se-ncleaștă teama de omor

Cu furia : se duc grăbit,

Și-acum pe rîpi s-au prăbușit

Și tata și fecior !

(1896)