Pe sub marginea pădurii

Boii pasc pe lîngă car;

Din pădure geme rar

Zgomotul săcurii...

Văd în zori, cum merg s-adune

Mure fetele: doinesc,

Rîd pe drum și hohotesc

Ca niște nebune.

Albe poartă-n mîni cofițe;

Albe rochii fluturînd,

Fug pe dealuri scuturînd

Roua din cosițe.

E duminică. Din vale

Se ivesc răzleți flăcăi,

Toți își fac pe-ascuns din văi

Către codri cale.

Sus senin și jos verdeață!

Ce cuminte-i să trăiești,

Cînd ți-e dat să stăpînești

Numai o viață !

Mai demult... ah, toate-acestea

Mai demult s-au întîmplat —

Să nu-ntrebi ce-a mai urmat

Cînd s-a-nchis povestea!