Doamna lângă Ștefan vine,

Blândă-n vorbe și-n purtat:

Doamne, iar ești supărat!

Sunt, Voichiță, pentru tine!

Zăpăcită doamna sta

Și-nflorită de rușine:

Ce-am făcut, măria-ta?

Tu?... Nimic! Și vodă strânge

Mâna doamnei, gânditor.

Șerpii-și au culcușul lor...

Ah, Voichițo, cum aș plânge!

Rău ca Radu nimeni nu-i:

Uite-n pumni așa aș frânge

Gât de lup cum e al lui!

Doamna i-a pătruns cuvântul,

Până-n suflet i-a pătruns.

El tăcea, ea n-a răspuns.

Noapte e, și bate vântul,

Și prin noapte, cu vreo doi

Tari să bați cu ei pământul.

Pleacă Ștefan la război.

Dintr-același ceas Voichița

Nu s-a mai oprit din plâns.

Brâu pe trup ea n-a mai strâns.

Nu și-a mai gătit cosița.

În genunchi, c-un dor păgân

Ea sărută iconița

Maicii Domnului, din sân,

Unu-i soț, iar altu-i tată,

Pentru care se ruga?

Zile-ntregi ea se lupta

De fiori cutremurată;

Când avea pe soț în gând

Ea se pomenea deodată

Pe părinte blestemând.

Ah, de-ar fi un zid de-aramă

Între dânșii, până-n nori!

Și prin plâns adeseori

Îi părea că ei o cheamă

Să-i împace! Ea, dar cum?

Pe ea cine-o bagă-n seamă?

Prutul să-l oprești din drum!

Și-ntr-o zi, sătui de sânge,

Iată-i, moldovenii vin,

Sufletul, de milă plin,

Al Voichiței cum se frânge:

Pentru soțul ei dorit

Râde veselă, și plânge

Pentru-un tată biruit.

Ea cu pași grăbiți pornește

Să-și cuprindă soțu-n prag;

Ochii-i stinși s-aprind de drag,

Ștefan însă ocolește

Ochii doamnei, e pripit.

Iar Voichița nu-ndrăznește

Nici să-i zică bun sosit.

Tu mă știi, Voichițo, bine!

Neamul vostru-i neam de hoți,

Și-i voi dușmăni pe toți,

Cum te dușmănesc pe tine!

Am să-i curm pe-ai tăi de veci

Nu mai poți trăi cu mine:

Tu ai mamă, poți să pleci.

Doamna-ngălbenind scoboară

Ochii umezi în pământ,

Făr-a zice vrun cuvânt.

Iese-apoi. I-a spus s-o doară,

Și-a durut-o ce i-a spus

Un altar ce se doboară

Când vin trăsnete de sus!

Și rămas acum viteazul

Singur în iatac, și-a pus

Capu-n mâini, pe gânduri dus.

El și-a potolit necazul

Dar pe doamnă o iubea!

Și-ngropând în coif obrazul

Ștefan vodă-acum plângea!