Un nor ivit de cătr-apus

Se urcă-n sus

Plutind încet spre miazănoapte

Iar umbra lui prin văi căzând

Acum întunecă pe rând

Livezi și vii și grâne coapte.

Văd drumuri albe-n zări senine,

La margini munți, mai jos coline

Și, ca pe-o pânză zugrăvit,

Orașu-n vale-adânc sub mine.

E pace-n cer și pe pământ;

Abia nestătătorul vânt

Venit de peste munți, de-aiurea,

Tot spune ce din veci a spus—

Și până-n văi, de-aici de sus,

Se zbate-ncet doinind pădurea.