Capul al cinsprădzécè

Încep. 1. Au mărs a doa dzi toți boierii și gloatele la gazda lui Moysei-vodă și de acolo la curțile viziriului, de au luat căftan de domniie și fără zăbavă au purces spre țară, iară cu câteva datorii, făcute de cheltuiele ce s-au făcut den asupreală turcilor.

Zac. 2. Nu ieșiia suspinul dentre toți pentru moartea lui Barnovschii-vodă, ce toți jăluia pre Lupul vornicul, căruia toate pîrăle să oblicise. Deci, încă den cale au ales Moysei-vodă pre Cehan vornicul, și pre Roșea visternicul, și pre Banul, să vie înainte, să prindze pre Lupul vornicul. Ce, precum era paza cestora ce mergea să-l prindze, cu mult mai mare pază avea Lupul și mai meșter, și mai cu pază. Avîndu știre de toate, cîte i să gătisă, au fugit den Iași și în cîteva dzile au fost tupilat aicea în țară pen păduri. Apoi pen Țara Muntenească au trecut în chipul neguțitoresc la Țarigrad. Iară casei lui și îmmei sale și surori ce au avut, dacă au venit Moysei-vodă în scaun, nice o asupreală n-au făcut, ce încă socotință avea giupîneasa lui și cuconii de Moysăi-vodă, pre care lucru să poate cunoaște hirea creștină a lui Moysei-vodă, măcar că Știia că îndată ce au mărs Lupul vornicul în Țarigrad, îmbla după domniie.

Zac. 3. În cale fiind Moysei-vodă, iară lui Abăza-pașea amu venisă porunca de la împărățiie să să gateadză asupra léșilor, carii așea supusesă pre moscali, cît craiul leșăsc Vladislav nu mai ieșiia den Țărîle Moscului cu oști. Și amu pierduse toată puterea a stare împrotiva léșilor moscalii și pănă în stolița Moscului ținea cetățile léșii și mulți din capetele Moscului priimiè să fie craiul leșăsc și la dînșii împărat.

Zac. 4. Deci trimisesă moscalii sol la turci, giuruindu-le Cazanul și Azderhanul, doă țări tătărăști care ținu și acum supt mîna sa moscalii, numai să le dea agiutori împrotiva léșilor. Și le-au dat agiutori atunceși, orînduind pre Abăza-pașea de pe Volga să fi fost oferite turcilor, care n-aveau cum să ajungă acolo cu granițele lor. cu toate oștile turcești, cîte sîntii de la Buda pănă la Nistru și țărîle amîndoaă, Țara Muntenească și țara noastră și pre tătari. Și au lovit întîi ordele lui Cantemir cu trecătoarea Nistrului la Hrinciuc, mai gios de Hotin, Țara Leșască și robise Podoliia și cu cîțva plean întorcîndu-să, i-au gonit Conețpolschii hatmanul, carele era lăsat aicea la margine de crai, pentru paza despre aceste părți. Și i-au agiuns pre tătari aicea în țară, pe Prut, în preajma Cornul lui Sas și i-au lovit, de au scos toți robii, cîți luasă și au perit cîțva den tătari.

Zac. 5. În luna lui avgust, v leato 7141 <1633>, au sosit Moysei-vodă în scaun și bine încă nea-ședzat, au intrat și Abăza-pașea cu oști în țară, la octovrie 7, v leato 7142 <1634> (și dentr-acesta an sint începute și dzilele vieții mele), cu care depreună și Moysăi-vodă cu ostile țărîi au purces spre Țara Leșască și au pus tabăra Abăza-pașea pre Nistru, unde cade apa Smotriciului, care apă vine pre la Cameniță, în Nistru.

Zac. 6. Puterea toată a léșilor era cu craiul asupra Moscului, ce, cît au putut a strînge Conețpolschii hatmanul oaste și leșască, și căzăcească, ca pre 12.000 de oameni, au pus tabăra sa și el supt Cameniță, despre capiștea armenească. Iară Abăza-pașea, lăsind tabăra pe Nistru dincoace, precum s-au pomenit, singur cu toate oștile de război, au trecut Nistrul și au mersă dirept asupra taberii leșești, avîndu cu sine de toate oști, cu tătari, cu îmbe țărîle, Țara Muntenească, cu domnul lor, Matei-vodă și țara noastră, ca 30.000 de oameni de război.

Zac. 7. Léșii grijise șanțurile bine cu pușci și cu pedestrime și au ieșit și ei cu călărimea denafară de șanțuri. Au dat năvală turcii cu mijlocul oștii foarte tare și aripa den-a-direapta a tătarilor, pănă s-au amestecat cu călărimea léșilor. Iară aripa den-a-stînga, a domnilor, ori nedeprinse hirea țărîlor acestora la foc, ori nu-i trăgea inima pre munteni și pre ai noștri să margă creștin asupra creștinului, au stătut mai slab. Iară și turcii cu tătarîi n-au zăbăvit mult, apropiați de șanțurile léșilor, pentru focul care da foarte des, cu moarte în turci și în tătari, ce s-au dat și ei înapoi. Și s-au mutat Abaza-pașea cu toată oastea despre o vale, care este aproape de Cameniță, anume Mucșa și iară au tocmit oastea. Și amu cu săbiile zmulte asupra moldovenilor și a muntenilor turcii, să margă de frica lor la năvală. Și au dat Abaza-pașea al doilea rînd cu toate oștile năvală asupra léșilor și înfrînsésă o roată de leși, ce le-au ieșit alte roate în sprejeneală și n-au făcut nemică, nice cu a doa năvală, să poată răzbi tabăra leșască.

Zac. 8. Stătut-au războiul peste vréme de chindie și se mira domnii, cu ce mijloc ari spăriia pre Abaza-pașea de la Cameniță, că să ia tabăra leșască, pusă la un loc ca acéia și supt o cetate ca acéia, nu era putință. Ce, au făcut veste pen niște călărași, cum au dat călărașii de niște oști Căzăcești cu tabăra legată despre Nădăboru, vinitoare într-agiutori léșilor. Și den cuvînt în cuvînt, au sosit pănă la Abaza-pașea vestea acéia, care vrînd să știe Abaza-pașea de adevărat și întrebînd pe Moysăi-vodă, au adus călărașii înaintea lui, învățați să adeverească lucrul, cum așea este și cum au vădzut cu ochii lor peste pădurea Nădăborului oastea. Au stătut în gînduri îndată Abaza-pașa, de purces spre tabăra sa, spre Nistru, vădzînd că n-are ce face și oștii leșești și socotind și răceala acestor doă țări la bătaie și au purces într-acéiași dzi cu noaptea îndărăpt.

Zac. 9. Léșii încă bucuroși că s-au mîntuit de nepriieteni, n-au gonit ce au stătut pre loc, păzîn-du-și tabăra lor. Iară Abaza-pașea, să nu să întoarcă de tot fără veste, înțelegînd de unu oraș leșesc pe Nistru, în gios de Cameniță, anume Studenița, au purces asupra celui tîrgșor la care puținei haiduci era de paza cetății. Ceielaltă gloată, tot țărănime, strînși de pen pregiur, au fost bejenari. S-au apărat doă dzile tîrgul, iară spre a triia dzi haiducii au fugit cu noaptea spre Cameniță. Iar țărănimea toată, cîtă era strînsă acolea, au cădzut în robiie la turci și la tătari. Acolea, la năvală, au căutat și alor noștri a merge, iară totuș s-au dat știre haiducilor să fugă, să nu piaie.

Zac. 10. Mare veste siliia Abaza-pașea să scoată Studeniții si ce-au fost fruntea de oameni au ales și i-au trimis la împărățiie, scornindu-le nume de oameni mari în Țara Leșască. Și o fată ce să prilejise între roabe, foarte iscusită de trup, au trimisu-oă la împărățiie, puindu-i nume că este fata hatmanului leșăsc.

Zac. 11. S-au întors după acéia izbîndă Abaza-pașea spre Dunăre, cu gînd foarte rău și pre domni, și pre boieri, pentru însălătura care s-au aflat apoi, c-acéia cu cazacii la Nădăbor, ce s-au fost scornit, n-au fost nemică. Și dacă au sosit aicea la Iași, au stătut cu corturi în șes despre mănăstirea Balicăi și a doa dzi era aședzat gîndul lui să prindze pre toți boierii, să-i puie în obedzi, să-i ia cu sine, să să plătească la împărăție de ponosl, că i-au fost țărîle acéstea de sminteală. Ce, un turc orb de un ochi, priietin lui Costin hatmanul, au descoperit gîndul lui Abăza-pașea și au fugit boierii, în céiași noapte den Iași, de-au âgiuns pănă în dzuoă la Pobrata mănăstirea.

Zac. 12. A dooa dzi, strîngînd pre Moysei-vodă pentru boieri Abaza-pașea, au dat seamă că s-au dus pentru graba birului întîrdziiat fiindă birul. Iară alții șoptiia lui Abăza-pașea că s-au dus boierii la leși, să-i pornească pe leși pe urma lui. Și așea s-au fîrșită venirea lui Abăza-pașea asupra léșilor. In anul 7142 <1633> toamna la noievrie, au trecută Dunărea înapoi, spre scaunul său.

Zac. 13. Și cît s-au aședzată, nepărăsit pîrîia pre domni, ales pre Moysei-vodă. Iară Matei-vodă fiindu-i cirac, ș-au tocmită prea lesne lucrurile la dînsul. Iară Moysei-vodă n-au putută trăi multă în domniie de pîrîle lui, ales fiindă acolea și Lupul vornicul, cunoscută mai deinte lui Abăza-pașea. Ce au domnită Moysei-vodă, după Abaza-pașea, numai peste iarnă. Deci, la primăvară i-au venită maziliia și s-au dat domniia lui Lupu Vasilie vornicul de sultan Murat.

Zac. 14. Iară Moysăi-vodă, după maziliia sa den domniie, sătul de binele turcilor, au mărsă în Țara Leșască, petrecut de boieri cîțva pănă la margine, undeși apoi, după cîțva ani petrecuți în odihnă, cu ocine în Țara Leșască și cinste de la leși, ș-au fîrșit și viața pre vremea domniei lui Dabijè-vodă.