Capul al patrusprădzéeè

Încep. 1. Și așea m intuiți boierii și țara de domniia lui Alexandru-vodă Iliiaș, au stătut cu toții după alesul domnului nou. Striga cu toții să fie Lupul vornicul, însă îi da și legături, ce va lua den țară, ce s-ari lega pentru dări, atuncea la acel ales, mai mult să nu ia din țară. Ce, acéle legături vădzînd Lupul vornicul, ori că vedea pre cîțva den capete că trag spre Barnovschii-vodă, n-au priimit într-acéia dată domniia, ce au stătut și el la sfatul acela, să să trimață în Țara Leșască la Barnovschii-vodă să vie iară la scaunul țărîi.

Zac. 2. Ce nu era să treacă pre Barnovschii-vodă și fîrșitul dzilelor trage cu de-a sila pre om. Cît au sosit boierii la Ustiia, unde ședea în Țara Leșască, cu veste că țara iară-l poftește să vie la domniie, cu mare bucuriie au priimit aceia veste. Neștiutor gîndul omenesc, singur de sine la ce merge și la ce tîmplări apoi sosește, îndată știre au dat și craiului și domnilor în Țara Leșască, poftind voie să margă la scaunul țărîi cei de moșie. Și îndată s-au gătit den Ustiè și au purces spre țâră și la margine amu îl aștepta boierii și slujitorii cu mare bucurie.

Zac. 3. Mainte de purcesul lui Barnovschii-vodă den Ustiia, un leah megiiaș de a lui, totdeauna îl sfătuiia să nu margă, să nu-și dea viața fără grije pe viață cu grije și cu cumpănă, arătîndu-i lunicoasă lucrurile domniei de Moldova supt împărăție păgînă. Și ce i-ari lipsi, fiind ca și un domn în țara lor, fără grije, cu tîrguri, cu sate? Iar Barnovschii-vodă să hie răspuns leahului la acéle cuvente a lui: „Dulce este domnia de Muldova !” Iară leahul cătră dînsul: „Iară și obedzăle turcești încă sintu grele!” Și apoi așea au ieșit cuventele leahului, cum au dzis.

Zac. 4. Cum au sosit Barnovschii-vodă în Iași den Țara Leșască cu bucuriia tuturora, au stătut după gătire de calea Țarigradului, că nu era alții mijloc, numai să margă la împărăție, să ia de acolè domniia după sărutatul poalei împărătești. Svătuia mulți în multe chipuri și s-au cercat și la Abăza-pașea, care era pașă la Silistriia pe atuncea, ce nu era alt mijloc, numai de mărs la împărățiie. Și atuncea s-au prilejit de chiemasă împărățiia și pre Mătei-vodă den Țara Muntenească la sărutatul poalei împărăției și după cîteva fapte și a lui Matei-vodă împrotiva împărăției, cu scosul lui Lion-vodă și apoi a lui Radului-vodă, feciorul lui Alexandru-vodă. Iară tot era mai iușoare lucrurile lui Matei-vodă, că n-au ieșit într-altă țară, cum ieșisă Barnovschii-vodă, supt ascultarea altui stăpîn, craiului leșesc.

Zac. 5. Deci să aducă turcii mai pre lesne pre Barnovschii-vodă la mîna sa, pre Matei-vodă l-au pornit fără zăbavă cu steag de domniie în Țara Muntenească, iară Barnovschii-vodă n-au putut hălădui de perire, precum vei afla la rîndul său.

Zac. 6. Purcesésă cu Barnovschii-vodă mulțime de boieri și fruntea curții, preoți, călugări, cu un gînd și glasuri cu toții, să să roage împărăției să li se dea domn Barnovschii-vodă, între carii era și Lupul vornicul. Ce, vădzînd că mulți sfătuia pre Barnovschii-vodă să omoară pre Lupul, știind amestecăturile lui și mergînd Barnovschii-vodă pe la Matei-vodă, pen București, au stătut Lupul Vasilie vornicul, vădzind că-i a merge pe la Matei-vodă, carele știia den Țarigrad toate îmbletele lui, au névoit cu toate mijloacele să să întoarcă îna-poi în țară, dzicînd cătră Barnovschii-vodă că 1-or gîlcevi grecii pentru scosul lui Alexandru-vodă și pentru morții ce să făcuse în greci la scosul lui Alexandru-vodă. Deci, ca un creștin Barnovschii-vodă ce era la hire, l-au slobodzit. Iară dacă s-au adunat cu Matei-vodă și au oblicit Matei-vodă că s-au întors Lupul vornicul, îndată au răpedzit după dînsul, să-l întoarcă. Ce, să păzisă bine Lupul Vasilie vornicul cu marșul și nu l-au apucat în cale. Nice era în puterea lui Barnovschii-vodă să trimață aice în țară, să-i facă vreun rău Lupului vornicului, nefiind încă cu domniia dată și stînd după grijea lucrurilor sale.

Zac. 7. De la Matei-vodă au mărs Barnovschii-vodă pe la Abăza-pașea, pen Silistria. Cit au putut Matei-vodă, au luptat pentru dînsul și la Abăza-pașea, și la Poartă și să arăta Abăza-pașea foarte blînd și cu cuvente mîngăioasă. Ce turcii cu săgeți de bumbac ucig pre oameni și lor pot să slujască acéle cuvente a sfintei Scripturi: „Оумакижше слокеса паче их паче и тасж стрълыы” <„Muiatu-s-au cuventele lor mai mult decît unt-de-lemn si acele sint săgeți” >.

Zac. 8. Dacă au sosit la Țarigrad, vădzind veziriul atîtè gloate de țară cu Barnovschii-vodă, i-au învățat să nu strige pentru Barnovschii-vodă, ce să tacă, să să lasă pre mila împărăției, că i-or face perire. Ce, gîndindu-să boierii că este agiuns veziriul de la cineva cu daruri, totdeauna striga și da răvașe la veziriul, cum nu priimăsc pre altul și să punea cu gloatele la locuri ca acéle, să să vadză și de singur împăratul. Și acéia apoi au mîncat capul lui Barnovschii-vodă, că pîră de la nepriietini nu lipsiia, mai ales de la Lupul Vasilie vornicul, pe la priietinii lui den țară, cu cărți, cum, de 1-or slobodzi viu pre Barnovschii-vodă, Țara Moldovei va hi cu léșii totuna și este ca o iscoadă a léșilor. O, îndrăcite a voitoriului de rău veninuri, ce nu scornește limba amară a nepriietinului!

Zac. 9. Acelea adoogîndu-se la împărățiie asupra lui Barnovschii-vodă, după fapta ce i să prilejise, de ieșisă den țară, den domniia dentîi în Țara Leșască și Abăza-pașea încă-i era pîrîș și mai ales dzilele lui cele fîrșite, loviră supt acéia vréme cazacii pre Marea Neagră, numai ce s-au ales cu sfatul împărăției să piiaie Barnovschii-vodă.

Zac. 10. Stătusă voia împărăției, pe toți cîți Venisă cu dînsul, ori să-i puie supt sabie, ori să-i dea pe la cătărgi. Ce cine era muftiul, capul legii turcești, n-au pozvolită, ce au dzis: „Ce-i vinovată gloata? Capul să să piiardză, să vor potoli gloatele.”

Zac. 11. Au priceput Barnovschii-vodă cu cîteva dzile perirea sa și amu din chisoare (că-i închisésă cu cîteva dzile mainte veziriul cu porunca împărăției), Scrisesă o carte aicea în țară la îmma-sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscută că era asupra morții acéia scrisoare. Și așea, într-o dzi l-au luat de la împărățiie și, la vederea divanului, prăvind și singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul. Iară boierii, o samă den capete, era închiși și aștepta și ei din ceas în ceas perirea, iară céialalți boieri mai de gios și gloatele, ce era toți spăimați de grijea morții, pen toate unghiurile ascunși, au petrecut cîteva dzile cu mare grije.

Zac. 12. Nu putem să trecem cu pomenirea niște tîmplări ce s-au prilejit în Țarigrad, după perirea cestui domn, care, nu numai în țară aicea, ce plin este Țarigradul pănă astădzi. De un cal a lui Barnovschii-vodă, ducîndu-l la grajdiuri împărătești, după perirea lui, în céieș dzi s-au trîntit calul gios și au murit în loc. Și a doa dzi noaptea au ars și Țarigradul pănă mii de case. Acéstea că s-au tîmplat, ori că s-au tîmplat atuncea ce se poate prileji și altă dată, ori s-au mai prilejit, ori că au arătat Dumnedzău singe nevinovat, că era Barnovschii om dumnădzăieresc și mare rugători spre Dumnedzău. De care măr-turisiia Toma vornicul, fiind postelnic al doilea la dînsul, că în multe nopți l-au zărită pe la miiadză-noapte îngenunchiat înaintea icoanei la rugă, cu mare osîrdiie.

Zac. 13. Era la hirea sa Barnovschii-vodă foarte trufaș și la portul hainelor mîndru, iară la inimă foarte dirept și nelacom și blînd. Mănăstiri și beserici cîte au făcut, așea în scurtă vréme, nice unu domn n-au făcut. Făcut-au alți domni și mai multe, iară cu mai îndelungate vrémi, în 40 de ai unii, alții în 20 de ani, iară el în trei ani. Mănăstirea în oraș aicea, ce să dzice Svinta Mariia, și Hangul la munte, și Dragormirna lîngă Suceavă au fîrșit și au urdzit și Bîrnova pre numele său, supt dealul lîngă Iași și au istovită și beserică acea mare în Liov în tîrgă, unde este și chipul lui scris. Cu toate bunătăți era spre țară, iară de sine, cu purtatul trébilor împărăției, pre mărturia a mulți boieri bătrîni, foarte slabă. Să pomenește den dzilele lui și o iarnă ce cădzuse în luna lui martă, care iarnă dzic iarna lui Barnovschii-vodă, pănă astădzi. Fost-au perirea lui în anul 7141 <1633>, iuni 16 dzile.

Zac. 14. Trupul după perire au stătut înaintea curții împărătești pănă îndesară. Apoi, au învățat veziriul să sloboadză un boier in, care va hi fost chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în țară. Deci, au slo-bodzit pre Costin postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărs și au luat oasele dinaintea curții și le-au dus la patrierșie1 și acolea pre scurt, pre cît au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și de acolo apoi Vasilie-vodă spun să hie adus oasele aicea în țară.

Zac. 15. La slobodzitul lui Costin postelnicul din chisoare, au întrebat ceaușii, cu pază 1-or slobodzi, au fără pază? Au dzis chihaia veziriului: „Unde să fugă, săracul?” Ce, de atuncea ceialalți boieri, ce mai era închiși și cei ascunși au apucat mai la suflet cu nădejde de viață, dacă au vădzut pre Costin că l-au lăsat fără pază, să astruce oasele. Apoi, a doa dzi, dacă au vădzut chihaia veziriului pre Costin postelnicul că au venit dez-dimeneață iară înaintea lui, au dzis: „Săracul, el au venit ca o oaie singur iară la închisoare. Pasă la céielalți, vei ieși și tu și ei în puțină vréme.” închiși den boieri era Ghenghea logofătul, Bașotă hatmanul, Cehan vornicul, Roșea visternicul, Costin postelnicul.

Zac. 16. A treia dzi după astrucarea lui Barnovschii-vodă într-o noapte trecuse împăratul pre acéle vremi soltan Murat, în céia parte, la Scuder. peste Bohaz, la primblare și au întrebat pre veziriul: „Aședzat-au domn la Muldova, în locul ghiaurului ce au perit?” Au răspuns viziriul că nu s-au pus încă domn, ce pre cine ar hi voia împărăției să să puie, să nu stea acéia țară fără domn. I-au răspuns împăratul: „Chiamă pre ghiaurii, ce-s boieri acei țări si pre cine ori vrea ei să-și aleagă domn, să le hie dat”. Deci, îndată, tot într-aceiaș noapte, au trimis veziriul cu caicul la boieri, unde era închiși și au luat iară pre Costin postelnicul, înspăimat că-i duc noaptea să-l înece, ori să-l muncească pentru avuțiia lui Barnovschii-vodă. Dacă l-au dus înaintea viziriului, i-au dzis: „Iată că împăratul vă iartă capetele și sunteți de acmu slobodzi și să mergeți să vă alegeți domn, pre cine veți pofti”.

Zac. 17. Întors Costin postelnicul den spaimă cu bucurie de la viziriul la ceialalți boieri ce era închiși, le-au spus vestea. Și au slobodzit și pre céielalți boieri, de ș-au mărs cu toții la un loc și îndată au stătut la sfat cu toții și au ales pre Moysei-vodă în locul lui Barnovschii-vodă, cu a doa domniie.