Capul al doilea

Încep. 1. Țara Muntenească într-acesta an, vara, la mare răutăți era de turci, că din doao părți avîndu oști Împărăția Turcului asupra Crăiei Ungurești, o samă de oști despre Buda, iară altă oaste asupra Ardealului avè, că și împăratul nemțesc oștile lui într-acolea împrotiva turcilor era orînduite. Iară aicea despre Ardeal Bator Jigmont fiind cumnat împăratului nemțăsc, alte oști avea împrotiva turcilor și luasă de la turci cîteva orașe de Crăie Ungurească, iară cătră Ardeal.

Zac. 2. Era despre aceasta aripă Sinan-pașea, vezirul de Silistra. Și pentru să-i hie mai lesne a supune Ardealul, luasă toată Țara Muntenească și orașele toate, Bucureștii, Tîrgoviște și alte orașe aședzase cu turci.

Zac. 3. Domn era atunce la munteni de curund Mihai-vodă, acel vestit între domni, încă bine neaședzat după moartea Mihnei-vodă. Vădzind țara cuprinsă de turci, singur au năzuit la Bator, domnul Ardealului si au trimis soli și la împăratul némțăsc, dîndu-i știre că, cuprindzind Sinan-pașea Țara Muntenească, prea lesne va putea să supuie și Ardealul.

Zac. 4. Dat-au Bator îndată oști într-agiutor lui Mihai-vodă, vădzind că să apropie de dînsul focul. Și durîndu-i inima și pre munteni pentru moșiile sale, în puține vreme s-au strîns si întăi au împins ostile lui Sinan-pașea di pen orașe și apoi la Giurgiu au stătut si la război de față Mihai-vodă cu Sinan-pașea. Și au fost războiul cu mare vărsare de sînge și după cîtăva luptă, au înfrînt Mihai-vodă oastea lui Sinan-pașea, cît si el singur pașea, să nu fie aflat îndemînă o luntre mică, cu care au scăpat peste Dunăre, ar hi cădzut la prinsoare. Și așè s-au curățit Țara Muntenească de turci într-acéia dată cu osîrdia lui Mihai-vodă, însă avea și oaste némțască cu sine de la Bator Jigmont.

Zac. 5. După acesta război multe pagube au făcut Mihai-vodă turcilor peste Dunăre, ardzind și prădînd satele, orașele, pănă aproape de Pravadiia. Fost-au acestea toate într-acela an, v leato 7104 <1595> și apoi în anul 7105 <1596>. Iară precum izbîndele dintîi a mulți au fost mai pre urmă spre scădere, așea și acestui domn, lui Mihai-vodă, precum vei vedea povestea mai gios, la rîndul său. Neștiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă. Ce pentru un lucru sau doaă pre voie ce i să prilejesc, bietul om purcede desfrînat și începe lucruri peste puterea sa și apoi acolo găsește perirea.

Zac. 6. Al treilea an după acestea, vădzîndu-să Bator Jigmont, domnul Ardealului, sosit la bătrînețe și fără cuconi și vădzînd că turcii din an în an să întăresc și cască asupra Ardealului să-l cuprindze, și el amu îmbătrînit și obosit de virtute, alegîndu-și viața bătrînéțelor cu odihnă, au socotit că si frații lui, nice unul nu va putea să ție de răul turcilor Ardealul, au făcut cu cumnatu-său, împăratul nemțăsc, tocmala, să hie pre sama împărăției Nemțești Ardealul, iară lui i-au dat împăratul, cumnatu-său, doaă olate, anume Ratibor și Opulia, la Țara Silezii, căriia țări îi dzic léșii Slionsca, să hotărăște cu dînșii acéia țară.

Zac. 7. Peste voia ardelenilor era această tocmală, temîndu-să apoi de supunerea a neamțului. Ce îndată după purcesul lui Bator Jigmont, s-au strîns toți boierii Ardealului și au ales să le hie cneadz, adecă domn, pre Andreieș Bator, carele era pre acéia vreme în Țara Belghii, cu acela gînd sa sa călugărească. Ce, chemat de boierii și de căpeteniile Ardealului, cu glasurile tuturora, au lăsat călugăria și au vinit la domnia Ardealului de moșiie.

Zac. 8. Împrotiva era acest lucru tocmélei ce făcusă împăratul némțesc cu Jigmont pentru Ardeal, pecum s-au pomenit mai sus. Ce nu lăsind în voia căpeteniilor de Ardeal împăratul némțăsc, au socotit si cu sabiia să-i supuie, avîndu tocmală cu Bator. Și au orînduit cu ostile pre un gheneral al său, adecă hatman, anume Baștè Giurgi și au trimis și la Mihai-vodă un vlădic al său, îndemnîn-du-l asupra lui Bator Andreieș, pentru supunerea mai lesne Ardealului din doaă părți, că avea Mihai-vodă și mai înainte pururea cu împărăția Neamțului răspunsuri.

Zac. 9. Prea lesne au priimit Mihai-vodă acest lucru, ca un om de oști pururea poftitori și fără zăbavă au strîns oastea Țărîi Muntenești, ca 30.000 și au intrat în Ardeal, pănă la Sibiiu și acolea s-au pus tabăra, așteptînd pe Baste Giurgiu cu oștile nemțești.

Zac. 10. Trimisesă Bator Andreieș la împăratul nemțăsc solie cu rugăminte să nu-i facă această asupreală, să-l scoate din domnia ce-i era de moșiie de atîtè vacuri a Batoréștilor, ce acéle oști gătite asupra lui mai bine depreună cu dînsul să să orînduiască împrotiva turcilor. Ce vădzînd că nu poate face nimica cu rugămintea, au socotit să lovască pre Mihai-Vodă mainte de ce să va împreuna cu Baștè Giurgiu.

Zac. 11. Avea Mihai-vodă oști amu deprinse la izbînde, ales o samă de slujitori, ce să chema pre numele căpitanilor săi, anume Budzeștii, alții Rățăștii, foarte stătătoare oaste. Iară ardelenii și îndoiți unii și bine nestrînși încă la Bator Andreieș cu toții, ce cu cîtă oaste au putut strînge au dat război lui Mihai-vodă la Sibiiu. Iară foarte au ținut puțină vreme războiul, îndată au înfrînt oastea lui Mihai-vodă pre unguri. Singur Bator Andréieș la fugă, părăsit de toți ardelenii, numai cu puținei léși neștiutori rîndul locurilor și rătăcit într-o pădure, au cădzut pre mîna oștenilor lui Mihai-vodă. Și dacă l-au adus la Mihai-vodă, au pus de i-au tăiat capul. Neștiutoare fire oamenească și de primejdiile sale, că apoi peste nu îndelungată vreme așea au pățit și Mihai-vodă de Baștè Giurgiu, cum au făcut el lui Bator Andreieș. Bine dzice sfînta Evanghelie: „Cu ce măsură măsuri, măsura-ți-să-va”.

Zac. 12. Vesăl și tare Mihai-vodă după izbîndă, pre lesne cuprinde orașele pre sama sa și să închina și cetățile, dîndu-i nume de domnul lor, priimind pen cetăți și oșteni de a lui. (De pe acéle vrémi are nume de-i dzic Mihai-crai.) Și au făcut și episcopie la scaunul domnilor de Ardeal, la Belgrad. Iară capul lui Bator Andreieș l-au trimis pre solii săi la împăratul némțască, pentru care slujbă au trimis împăratul némțască daruri lui Mihai-vodă și l-au făcut prințipe, adecă din domnii împărăției unul. Iară nu îndelung au ținut Mihai-vodă domniia țărîi aceea, cum nice împăratul nemțăsc au putut a aședza Ardealul în partea sa nici într-un chip, numai ce au fost pricina de multe vărsări de sînge între creștini și au făcut turcilor îndemînă să poată a cuprinde locurile céle mai bune de Ardeal. Fost-au aceste în anul 7107<1599>.