Capul al treilea

Încep. 1. Stînd Mihai-vodă după aședzarea Ardealului, iară de aicè din țară, Ieremia-vodă, îndemnat de turci, au strîns oaste și cîtă oaste avè și streină, au purces asupra Țărîi Muntenești. Și neavînd cu nime nici un război nicăiure în Țara Muntenească, au mărs la București si au aședzat domn pe frate-său, pre Simion-vodă. Lăsîndu-i oaste de a sa pe lîngă dînsul, singur s-au întors la Suceavă.

Zac. 2. N-au fost îndelungată domniia acéia a lui Simion-vodă, că înțelegînd Mihai-vodă de cuprinsul Țărîi Muntenești de Ieremia-vodă, îndată au purces asupra lui Simion-vodă, lăsînd pin cetățile Ardealului slujitori din oștile sale.

Zac. 3. N-au stătut Simion-vodă împrotiva lui Mihai-vodă dendată, ce s-au dat spre marginea țărîi, spre Focșeani, pentru agiutoriul de la frate-său, Ieremie-vodă, de la care vinisă slujitori de Țara de Gios la Simion-vodă. Și dacă s-au strîns cîtăva samă de oști și la Simion-vodă, au stătut și au așteptat pre Mihai-vodă cu războiul la o vale ce se chiamă Milcovul cel Mare în Țara Muntenească. (Are și alt nume grozav acel pîrîu și spun că de atunci). Și au stătut războiul cîteva ceasuri și apoi au pierdut Simion-vodă războiul.

Zac. 4. După război, oastea, care încotro i-au fost calea mai îndemînă, s-au răsipit, iară Simion-vodă au năzuit la Suceavă, la frate-său, Ieremiia-vodă. Ce nu s-au destulit Mihai-vodă cu atîta, ce îndată, fără nimica zăbavă au tras oștile sale asupra lui Ieremii-vodă, spre Suceavă, cu mare sirguială.

Zac. 5. La grabă ca acéie, neavînd nimica pas, nice vreme de gătire Ieremiia-vodă, numai ce i-au cătat a lăsa Suceava și a năzui spre Hotin. Așe-i pripise Mihai-vodă de aproape pe Ieremie-vodă, cît niște haiduci pedestri, cu cîteva cară, pre urma lui Ieremiei-vodă, i-au agiuns fruntea oștii a lui Mihai-vodă și au stătut haiducii la război, apărîndu-se cîteva ceasuri. Ce dacă s-au mai înglotit oaste de-a lui Mihai-vodă, i-au spart pe haiduci, pre Jijie, la un sat anume Verbie, unde stă o movilă mare peste trupuri, apoi de Ieremiia-vodă făcută. Și era așea de groaznic Mihai-vodă și vestit de războaie în toate aceste părți, cît îndată ce au sosit la Suceavă, i s-au închinat și cetatea Sucevei și a Neamțului, la cetăți puind oșteni de ai sei pedestrași. Singur nici cu atîta n-au vrut să hie, ce de la Suceavă au purces gonind pre Ieremie-vodă și pre Simion-vodă păn la Hotin.

Zac. 6. Cetatea Hotinului grijisă bine Ieremie-vodă cu slujitori de ai săi nemți ce avea, iară el singur au trecut la leși pentru agiutoriul. Pusesă Mihai-vodă și un domnișor, anume Marcul-vodă, căruia numele nu să nice povestește, pentru scurtă vréme ce au avut acel domnișor și nu să află numele aceștii domnii la létopisățe streine.

Zac. 7. Era léșii pe acéia vreme strînși toți la săim, la Varșav, sfătuind oaste împotriva Șfedului, că craiul leșesc Jigmont fiind drept moșan aceii Crăiei, ce încă viu tată-său, Ioan-crai, l-au ales léșii pre Jigmont la crăiea lor. Și după moartea tătîne-său, neavînd alt fecior, făr Jigmont, cuprinsesă Crăiea Șfedzască un frate craiului șfedzăsc, unchiu lui Jigmont, anume Gustav. Deci fiind mai aproape Jigmont, ficiorul craiului svedzăsc, de acéia crăie, decît fratele tătîne-său, Gustav, siliia pre leși, numai să pozvolească la acela săim, să să facă oști împrotiva lui Gustav.

Zac. 8. Iară socotind léșii că nici într-un chip acéle doaî crăie să să facă una nu vor putea, fiind una dincoace, alta dincolo de mare, care mare să chiamă Marea Balticum, o coadă din Ochean, și nici din lége sint una și prilejindu-să această tîmplare cu Mihai-vodă lui Ieremie-vodă, au dat craiului nedejde de oști asupra șvedzilor pe altă dată, arătîndu-i mare treabă aceasta și cu grije Crăiei Leșești, să lasă cuprinsă țărîle aceste de Mihai-vodă, Ardealul, Moldova, Țara Muntenească. Ce au stătut săimul după această treabă, să să facă oști împrotiva lui Mihai-vodă, avîndu Ieremiia-vodă cîțva domni la léși, tot oameni mare, gineri.

Zac. 9. Mihai-vodă cu toată osîrdiia bătè cetatea Hotinului, glonțurile lui să cunoștè în zidiurile cetății pînă la suruparea cetății, avîndu nedejdea că dacă va lua și acéia cetate, va putea stăpîni prea lesne și Țara Moldovei.

Zac. 10. Scrie Hronograful leșesc că așè era de vestit Mihai-vodă și la leși, cît Țara Podolii fiind de lége de supt ascultarea patriiarhului de Țarigrad, ca și noi, pe acéle vremi avîndu mare zarvă și price cu papiștașii pentru lége, aștepta cu bucurie pre Mihai-vodă să vie, știindu-l de o lege cu dînșii, să i se închine toți podolénii.

Zac. 11. După ruptul săimului a léșilor, îndată au purces hatmanul și canțelarul Zamoyschii la tabără și apoi fără zăbavă s-au pornit cu oștile împrotiva lui Mihai-vodă. Vestit era acéia hatman la leși, căruiè faptele nici Conețpolschii hatmanul, amu din vacul nostru, n-au agiuns.

Zac. 12. Prindzind veste Mihai-vodă că au purces oștile leșești asupra lui, au lăsat Hotinul și au purces spre Suceavă. Ieremie-vodă cu Zamoyschii încă, dacă au oblicit de purcesul lui Mihai-vodă, au lăsat drumul Hotinului și au trecut Nistrul la un sat Colodrubca, la ținutul Cernăuților și apoi Prutul la tîrg la Cernăuți și au mărsu pe la Codrii Cozminului, la Suceavă, unde Mihai-vodă întărise cetatea cu oamenii săi. Iară singur au tras spre țara sa, pentru să-și mai înglotească oaste și să mai obosască și pre leși.

Zac. 13. Aflînd Zamoyschii cu Ieremiia-vodă cetatea Sucevei grijită bine de oamenii lui Mihai-vodă, au ales cu sfatul să nu facă zăbavă cu cetatea, ce să margă întins după Mihai-vodă. Și așea au făcut, fără nemică zăbavă, au purces spre Țara Muntenească.

Zac. 14. Împărățiia Turcului avîndu treabă tot cu némții pentru Crăiia Ungurească, bucuroasă era că să sfădește Ieremia-vodă cu Mihai-vodă. Așea s-au tras cuvîntul pănă astădzi, cum să fie trimis cu taină 40.000 de galbeni de aur la Ieremie-vodă, să facă oști asupra lui Mihai-vodă și diresă, ce-i dzic ei atșirif, de domniie vécinică lui și seminții lui.

Zac. 15. Simțind Mihai-vodă că-i tot vin asupra léșii cu Ieremie-vodă, ș-au mai înglotit oastea și ș-au ales locul de a dare război léșilor, pe apa Teleajinului. Avè la acela război Mihai-vodă 60.000 de oameni, unguri, munteni, sîrbi; némți încă avè puțini. Și au tocmit oastea pre malul dincolo, călăreții au pus de îmbe părțile la arepi, iară pedestrimea cu pușcile au tocmitu-o tocma asupra vadului, unde era vadul. Și așea au așteptat pre leși, puind apa ca o piedecă între oști, pănă or deprinde oștenii lui acel fél de oaste și să vadză pănă încît sint de sămeți léșii la războaie.

Zac. 16. Oastea lui Zamoyschii era la număr ales 30.000 de leși și 10.000 la Ieremie-vodă de oaste de țară. Însă oastea leșască tot aleasă în leafă, că și lefecii cei vechi, ce le dzic ei léșii cvarciana, era toți cu Zamoyschii și lefecii noi, cari-i făcuse craiul, să-i fie împrotiva șvedzilor, tot era cu Zamoyschii, fără oameni de pe la domni, ginerii lui Ieremie-vodă. De toată oastea cu Zamoyschii și cu Ieremie-vodă 40.000 era, între carii era 4.000 de husari. Acél fel de oaste este tot în hier, temeinică, oaste foarte și neînfrîntă, ales de oștile cum sînt ale noastre și muntenești.

Zac. 17. Dacă au sosit la Telejin și léșii, precum era oștile lui Mihai-vodă tocmite, așea au tocmit și Zamoyschii. Aripile ținè oastea călare, din-na-direapta Petru Lașei, dintr-acolo era și husarii, din-na-stînga Ieremie-vodă cu oastea sa și cu samă de leși. Iară Zamoyschii singur cu pedestrimea și cu armata, adecă cu pușcile au ținut mijlocul și derept împrotiva pedestrimei lui Mihai-vodă au stătut cu oastea.

Zac. 18. Cu atîta era mai meșter Zamoyschii decît Mihai-vodă, că Zamoyschii cît au sosit, îndată au făcut cu pedestrimea sa băști de pămînt înalte și acolè au suit îndată pușcile. Toată dzua acéie au stătut războiul numai din tunuri unii la alalți și din sinéță, peste apă.

Zac. 19. A doaă dzi, mai sămăț Zamoyschii decît Mihai-vodă, au trimis de au cercat mai sus pre apă despre munte și au aflat vad. Și îndată toată aripa céie ce sta din-na-direapta, stoluri după stoluri au pornit la vad; singur au stătut mai tare cu focul asupra vadului, decît în dzua dintîi.

Zac. 20. Mihai-vodă vădzînd că trece oastea călăreață a léșilor pe alt vad, au mai întărit pedestrimea și el cu șanțuri, iar el singur cu toată oastea călare au mărs împrotiva oștii cei leșești. Vădzînd și Zamoyschii că lipsește toată oastea călăreață a lui Mihai-vodă, toată oastea au pornit și el a sa și husarii într-acolè cu Patru Lașei.

Zac. 21. S-au mirat Mihai-vodă de semețiia léșilor, cu ce sîrguială au apucat vadul și au stătut un război mare acolè pentru vad. Singur Mihai-vodă ca un leu în fruntea războiului și au fost războiul cîteva ceasuri, pănă au sosit husarii.

Zac. 22. Nedeprinsă oastea lui Mihai-vodă cu acest fél de oaste, ce s-au pomenit, husarii. Acél fél de oaste, precum s-au dzis, este tot în hier, numai ochii și vergile gurii să văd. Mulți pun și arepi tocmite de péne de hultur sau de alte pasări mare și cei mai de a hirea cu pardosi peste platoșe. Iară slugile, care n-are pardos, pun scoarță de acéstea turcești, iară în fruntea cailor pun cîte o tablă de hier și mulți și la piepturile cailor pentru fereală de glonțuri. Nice hiece cal încalecă husarii, ce tot cai mare groși, să poată birui a purta tarul și tot friji de cei nemțăști sau cai turcești cei mai de a hirea. La războaie, niceodată nu aleargă mai mult din treapădul calului, sau numai cînd sar asupra pedestrimei ori tabării, că asupra oștii sprințare, cum ieste tătarul, niceodată nu-i slobod, ca să rășchira tătarîi și nu făc cu sulița nice o treabă. Sulițele lor sînt cîte de opt coți de lungi, cu prapore pănă în pămînt. Ca un zidi stau la războaie.

Zac. 23. Dacă au sosit toată oastea léșilor peste vad și husarii s-au stolit și au purces asupra oștii lui Mihai-vodă și de la celalalt vad au biruit focul lui Zamoyschii pe pedestrimea lui Mihai-vodă. Și cum au împins pe pedestrimea lui Mihai-vodă de la mal din șanțurile lor, au și cuprins-o călăreții ce mai era cu Zamoyschii și au vinit toată pedestrimea a lui Mihai-vodă cu toată armata pre mînule lui Zamoyschii.

Zac. 24. I-au dat știre lui Mihai-vodă de pedestrimea lui că s-au spart de la vad, și acolea iarăș nu era putințe să să înfrîngă oastea leșască numai ce au căutat a da dos oștilor lui Mihai-vodă. Însă nu de tot răsipa, ce cu tocmală, întorcîndu-se singur Mihai-vodă cu capul său unde era greul. Și tot așea au mărs apărîndu-să pănă la un oraș ce să dzice Tîrgșor.

Zac. 25. Știind Zamoyschii de Mihai-vodă cine este la războaie, să nu să mai depărtédză oastea lui cea călăreață, temîndu-să cumva în goană de sminteală, au trimis trîmbițași de au dzis de întors oștii și porunca la capete, numai să să întoarcă. Și s-au întors oastea leșască. Cădzut-au la acela război 1.000 de trupuri de îmbe părțile, iară vii prinși din oastea lui Mihai-vodă mulți. Fost-au acest război în anul 7108 <1600>.

Share on Twitter Share on Facebook