Capul al noaălea
Încep. 1. După domniia lui Gașpar-vodă, au venit la domniie Alexandru-vodă, feciorul lui Iliiaș-vodă, iară acél Iliiaș-vodă au fost ficiorul lui Pătru-vodă Rareș și după moartea tătîne-său, lui Pătru-vodă, cădzuse la domniie, ce de bunăvoia sa au lăsat domniia, precum scrie Ureche vornicul și au mărs la soltan Suliman și s-au turcit, la care întunecarea menții au venit din desfrînate fapte a curviei.
Zac. 2. Apoi Iliiaș-vodă au cădzut la Rodos, la opreală și acolea, la Rodos, au născut acest Alexandru-vodă. Spun de dînsul că la moartea sa au mărturisit legea creștinească.
Zac. 3. La începutul domniei sale, oblicind de moartea lui Gașpar-vodă că au fost pricina Șep-telici hatmanul și Goia postelnicul, i-au omorît și trupurile lor le-au aruncat în ieșitoare, precum s-au pomenit mai sus. Și cu lége direaptă le-au făcut acéie pedeapsă, numai munca ce au făcut făméilor lor și îmmei a lui Șeptelici pentru avuțiie, au fost peste pravilă, că pre legea direaptă nice fecior pentru fapta tătîne-său, nice părintele pentru fapta fecioru-i de vîrstă nu-i platnic.
Zac. 4. Domniia era aceasta foarte slabă și cu purtatul trébilor peste obiceiurile țărîi. Și în dzilele lui au venit și împărățiia Turcului, singur cu sine sultan Osman la Hotin, asupra léșilor. Că înțelegînd împărățiia de perirea oștii leșăști de Schinder-pașea, avea nădejdea că pre lesne va putea să cuprindze den Crăiia Leșască o parte, soco-tind că ce au fost fruntea oștilor leșăști și slujitori vechi au perit în Moldova, nu or avea léșii nice o putere să stea împrotiva. Și măcar că Venisă vești că perșii să gătiadză asupra Vavilonului, să-l ia de la turci, tot au lăsat grijea Vavilonului și au stătut după gătirea asupra léșilor peste toată iarna, trimițînd și ceauși la craiul leșesc, dîndu-i știre să știe că-i vine asupra Crăiei lui, cu toată puterea.
Zac. 5. Au acest obicei împărații, de dau știre unul altuia, cînd vor să facă războaie unul asupra altuia. De care lucru s-au cutremurat léșii, de vrémile acéle, vadzîndu-și răssipă oștilor cu amîndoi hatmanii și a vederea venire asupra sa puterii ca aceia. Ce au trimis și craiul un sol de la sine la turci, mai mult să vadză și cu ochii, este adevă-rat gătirea turcilor să vie, au numai sint cuvente. Ce, pe solul la împărățiie nice cu veziriul nu l-au adunat, ce numai i-au răspuns cu scîrbă și l-au pornit înapoi.
Zac. 6. Iară și craiul leșăsc n-au șădzut fără gătire, ce, îndată, iarna, au strîns săim și den ceputul săimului au trimis soli pe la toate țări creștine, dîndu-le știre de vinirea asupra sa împăratului turcesc, cu toată puterea împărăției lor. Și au stătut la sfat să facă oști de a stare împrotiva putérei turcești și au ales la săim să facă 30.000 lefecii, în carii să fie 14.000 de husari și 8.000 de pedestrime, altă oaste mai sprintenă și la 15.000 de cazaci să trimață lefe și singur craiul cu toată pospolita să încalece și au stătut și ei toată iarna de gătire. Iară de la Crăiei streine n-au avut de la nime nice un agiutori, mai mult de la holendezi cîteva corăbii cu platoșe si cu sănețe și alte măiestrii de oaste. Iară de la celelalte craii creștinești fără nice o nedejde de agiutori s-au întors solii lor și încă de la némți oprise și marginile țărîi sale, nice pre banii săi léșii să nu facă lefecii, avîndu împărățiia Neamțului pre acéle vrémi mare zarve și amestecături cu Crăiia Bohemului, care crăie, cu alt nume, să dzice Cehul. Așé lăsasă toți pre leși, numai singuri să raspundze împărăției Turcești. Husari încă atîtea n-au putut a face léșii, că acél fél de oaste să face cu greu și cu mare cheltuială.
Zac. 7. Cît s-au dezvărat, sultan Osman au purces cu mare gătire cu oști strînsă de pen toate unghiurile țărîlor sale. Așé scrie Hronograful leșăsc, că și din limbi, apoi și din iscoade ce avea léșii la turci, cum au avut sultan Osman 300.000 de călări, 12.000 de iniceri, 80.000 de tătari cu Zaimbu Chierei-sultan, hanul Crîmului, fără de oștile muntenești ce era cu Radul-vodă, domnul muntenesc. Amu aproape de Dunăre fiind sultan Osman, au venit veste, cum au luat perșii Vavilonul, ce tot au păzit calea asupra leșilor.
Zac. 8. La leși lipsiia hatmanii amîndoi, că Jolcovschii hatmanul cel mare perise, iară Conețpolschii al doilea hatman era la închisoare la Țarigrad și era zarva între leși pentru hătmăniie. Ce craiul Jigmont, ferindu-să să nu cadze la mai mare împărăchiere între capete lucrul, au răspuns că așteaptă pre Conețpolschii să iasă din robie și este pravila lor așea, ales la capetele oștilor, să margă pre rînd din stăpâni mai mică la mai mare. Deci oștile toate au dat pre mîna lui Hotchevici hatmanului de Litfa, om vestit din tineréțăle sale la războaie și atunce de vîrstă sa, ca de 80 de ani.
Zac. 9. Cu 14.000 de oaste au purces deodată Hotchevici hatmanul și înainte sa au trimis cu 4.000 de oameni pre Liubomirschii, să treacă îndată Nistrul la Hotin, fiind cetatea Hotinului din dzilele lui Gașpar-vodă pre sama léșilor. Deci întrînd Liubomirschii în țară, păn a să apropiia oștile turcești, au prădat țara pănă în Iași, ieșind și lăsind și Alexandru-vodă léșii cu fuga la Roman. Și au ars léșii și léșii și din prada țării au strîns hrană, care apoi au ținut pre leși toată vremea, cît au fost la Hotin, în urma lui Liubomirschii au sosit și Hotchevici hatmanul la Hotin și apoi, după Hotchevici, și feciorul craiului leșăsc, Vladis-lav, cu 16.000 de oaste. Nu știu ce vină or hi dat bieților tîrgoveți de Hotin, a o samă ce au fost mai fruntea, de i-au înpens din cetate de pe zid, făr de nici o milă léșii.
Zac. 10. Amu era împărățiia la Țuțora, iară cazacii tot nu sosisă la Hotin, cu mare mîhniciune léșilor și amu agiungea tătarîi pănă în tabăra leșască, cît pierduse léșii de cazaci nedejde.
Zac. 11. În 20 dzile a lui avgust au lovit un soltan cu oștile sale și cu mulți și din oastea turcească, la tabăra leșască supt Hotin, cît s-au gîndit Hotchevici hatmanul și alte capete leșăști că amu și împărățiia singură este sosită și scoasesă și léșii toată oastea la cîmp. Ce, tătarîi, după puțină năvală, s-au dat îndărăpt. Și atunceși, în céiași dzi, au sosit și 1.000 de cazaci înaintea hatmanului lor, anume Sahaidacinii, dîndu-i știre că sosește și oastea căzăcească cu tabăra legată, de trei dzile tot cu război prin tătari, că trecusă cazacii pe la Soroca și zăbăvindu-să cu prada, pe hirea lor, îi apucase tătarîi pe cale. A doa dzi, 21 a lui avgust, au sosit si Sahaidacinii cu 20.000 de cazaci și într-acéiași dzi, orînduind Hotchevici șanțurile pe lîngă tabără și făcînd căutare cazacilor, au dat știre străjile, cum sosește și împărățiia cu toate oști în tocmală, cum dzic la turci, alai. Ce, au lăsat si Hotchevici căutarea cazacilor și au scos și el toată oastea la cîmp, cu tocmală puind oaste și pen văi și pin ceretei supuse. Singur au stătut cu partea mai aleasă a oștii frunte, gîndind că vor da turcii îndată război. Ce, oastea turcească n-au stătut de război, ce, cum au sosit, au început a descăleca și a întinde corturile. Cantemir-pașea numai cu oștile sale au făcut năvală o dată la aripa léșilor, ce vădzind oaste leșască supusă pin toate văile, au purces si el spre descălecatul oștii sale. Iară turcii scoasesă o samă de pușci și da în oastea leșască și au fost harțuri între oști pănă sară.
Zac. 12. Avgust 22, dez-dimeniață, au cuprins turcii tot locul acela cu corturi, unde stătusă léșii în dzua dintîiu. Léșii încă au scos oastea împregiurul taberei aproape si într-acéia dzi toată năvala turcilor au fost asupra cazacilor, vădzîndu-i încă fără șanțuri și osebiți de tabăra leșască.
Zac. 13. Avgust 23 dzile, dez-dimeneață, gătiți turcii de război, cazacii era descălecați cu tabăra lor, mai gios pe Nistru, deosebi de tabăra léșilor, încă fără șanțuri, numai încheiată cu căruțele. Acolè, la cazaci, au făcut mare năvală cu toate oștile turcii cu tătarii, cît să vedea luată amu tabăra căzăcească. Ce, au stătut cazacii foarte tare și cu nevoința a hatmanului lor, care era om, oștean dirept, si le-au dat și Hotchevici hatmanul agiutori cu trei roate de némți și cu o mie de haiduci cu bardișe (ieste un feli de arme, topoară cu coade lungi). Deci, cum au vădzut cazacii agiutoriul, au sărit drept asupra inicérilor, bătîndu-se de la o vréme de țiiș cu sînețăle, cît le-au căutat a să da înapoi inicérilor. Și așea gonind cazacii și haiducii pre iniceri, s-au întărîtat și oștile călă-reță și s-au făcut o glogozală mare între oști, adao-gîndu-să și din oști turcești cu tătarîi și den bulucuri a léșilor la acéia aripă, unde era sfada, cu mare vărsare de singe. Și într-acéia dată, la acela război, au perit capete cîteva den iniceri și pașea de Silistra, vestit războinic. Din partea léșilor, din capete au perit Zavisa și Endriiovschii, amîndoi rohmistri. Și din capetele tătarîlor de Litfa au perit Bogdan-mîrza și Țarovici, iară mîrzac. Lucru mare, cumu-i laudă Hronica leșască, cum au stătut de bine atuncea împrotiva turcilor, macara că sint și ei turci de lége. în céia dzi, spun să hie chemat soltan Osman pre iniceri și le-au dzis că nu va mîncă, pănă nu or lua tabăra căzăcească.
Zac. 14. 24 a lui avgust, léșii la cîmp n-au ieșit, ce au stătut toată oastea la întăritura șanțurilor, ca pănă atuncea pe mai multe locuri era tabăra leșască numai cu cară îngrădită. Iară turcii într-acéiași dzi, vădzînd că léșii nu stau la război, ce de lucrul șanțurilor, și călării de-a valoma cu inicerii pedestri întîi au dat năvală unde era fruntea șanțurilor și acolea dîndu-le tare némții răspuns, s-au mutat mai sus, cercînd loc mai slab, ce și acolo, la năvală au cădzut mulți din turci. Apoi și la al tréilè loc, au luat mai despre Zvancea, ce și acolea s-au apărat léșii tare si pănă amiadzedzi au dodeit pe leși. Iară de la amiadzedzi, iară cu toată năvala au lovit la tabăra căzăcească, care amu era grijite peste noapte, cu doă rînduri de șanțuri, un șanț tocma pe lîngă cară, iară alt rînd de șanțuri mai departe de tabără și amu lipiți de șanțurile léșilor. Multă oaste turcească au perit de cazaci într-acéia năvală și au gonit léșii pre turci înfrînți de focul cazacilor, pănă în corturi.
Zac. 15. Avgust în 25, nimica n-au gîndit turcii de paguba oștii sale, ce au avut, ce, a doa dzi, au scos pușcile céle mari si s-au apropiiat de șanțurile cazacilor și au dat nepărăsit în cazaci cîteva ceasuri. În loc de minune scrie Hronograful leșesc că dînd așea des și mai mult de un cazac, anume Vasilie sotnicul, n-au perit, iară cai au omorît mulți în tabără. După patru ceasuri ce începuse a bate pușcile în cazaci, au ieșit cazacii ș-au făcut năvală la pușci, de unde bătea. Și din aripa despre léși au lovit un stol de leși, iară într-acolea si au împens pre toată oastea acéia de pe lîngă pușci și au apucat toate pușcile céle apropiiate. Și au mărs într-acéia dzi pănă în corturi turcești cazacii, cu mare spaimă în toată oastea turcească și amestecătură. Ce, cum și-i hirea cazacilor, la dobîndă lacomi, au dat îndată de jacuri și cu acéia zăbavă, avîndu vréme turcii, au împens iară pre cazaci și de la corturi și de la pușci. Pușcilor apucase cazacii de le stricase roatele și straturile.
Zac. 16. Dintr-acéia dzi amu au mai răsuflații cazacii și s-au acolesit turcii despre parte léșilor cu năvala, că să deprinsesă léșii, de sta gata, bulucuri călări și cît îi împengea cazacii den foc pre turci, iară léșii loviia din aripa. Deci, den 26 a lui avgust au cădzut greul asupra léșilor, că în 27 a lui avgust mare năvală au făcut turcii la oastea leșască, care era scoasă dinafară de șanțuri și au în-frînt pe léși și doaă bulucuri de némți a doi polcovnici au perit cu totul. Mare bucuriie în turci și semețiie de atîtè capete de némți, de carii sta o grămadă înainte corturilor împărătești. Și să nu hie întors pre turci îndărăpt niște steaguri de husari, la grije era și toată tabăra leșască, așea să ameste-casă de rău léșii. Au luat într-acéia dzi turcii steagul lui Hotchevici, rumpîndu-și zăbala calul stegariului, care purta steagul de husari la Hotchevici, l-au băgat pe stegariul fără voie lui în desimea turcilor. La acéia grije scrie Hronograful, că singur moșneagul Hotchevici au ieșit din șanțuri afară și pin toate celelalte porți ieșiia orînduită oastea și așea s-au dezbărat de oarbă năvală turcilor, într-acéia dzi. Iară oaste au perit multă într-acéia dzi din leși și steagul lui Hotchevici cu stegariul.
Zac. 1 7. În 28 a lui avgust și 29 și 30, turcii au ședzut pre odihnă, iară Hotchevici hatmanul mîh-nit pentru steagul său, care lucru la oștenii acestor părți și în loc de necinste și în loc de piedzi răi să socotește.
Zac. 1 8. În dzi l a lui septevrie au pus gînd léșii să lovască cu toată oastea sa noaptea pre turci, numai să lasă pedestrimea la șanțuri și așea au făcut. Toată oastea scosesă denafară, ce au împiedecat lucrul și gîndul lor ploaia. A doa dzi au oblicit turcii gîndul léșilor den haiduci unguri, care fugiia totdeauna de la leși la turci și de la turci rusii totdeauna. Iară cazacii tot nu s-au răbdat și pe ploaie, la o aripă de corturi au îndrăznit de i-au lovit, tot într-acéia noapte.
Zac. 19. A treia dzi a lui septevrie au venit în tabăra leșască de la Radul-vodă, domnul muntenésc, Batiste Veveli, om de neamul sau critean, dzic să hie fost cu știrea veziriului, îndemnînd pre léși să trimață sol de pace la turci. Și nu s-au apărat léșii, ce au trimis foarte om cu ispravă de la sine, anume Zelenschii, să întrebe, putea-vor să să priimască soliile la împărățiie, au ba. Și de atuncea îmbla și soliile, iară și singele bieților oșteni mai mult să vărsa din îmbe părțile între dînșii, în toate dzile și în tot ceasul.
Zac. 20. În 5 dzile a lui septevrie, au obîrșit turcii și podul peste Nistru și au trecut și în céia parte de Nistru oastea. Avea hrană pănă atuncea slobodă de cai léșii peste Nistru, iară den céiași dzi i-au închis și den céia parte. Și tot într-acéia dzi au venit și Caracaș-pașea de Buda, carele temîndu-se de împărățiie, scîrbită de dînsul pentru zăbava, trimisesă răspuns veziriului că nu va merge la adunare, pănă nu va hi întîi în tabăra leșască.
Zac. 21. Toată oastea turcească iară să pornise după Cărăcaș-pașea și din toate părțile au stătut năvală asupra léșilor, iară mai mare cu mult unde era singur Caracaș-pașea. Era acél loc despre Zvancea, unde era mai slabă tabăra leșască. Îl dusésă pre Caracaș-pașea anume la acel loc niște unguri ce fugise de la leși la turci și acéia năvală au făcuții la șanțurile leșăști, cît să nu hie apucat a ieși un buluc de némți cu un căpitan anume Veier, neamț si s-au prilejit vro 2.000 de cazaci, carii păștea caii, țiindu-i amînă prin ceretei, luasă Caracaș-pașea șanțul léșilor. Ce némții ca din dos să prilejise a oștii cei turcești și alții di pe șanțuri au vărsat focul în turci, cum dau némții, odată. Și dintr-acela foc au nemerit glonțul den sineț pe Caracaș-pașea dirept pren cap. Deci, cît au vădzut turcii c-au cădzut Caracaș-pașea, s-au dat îndărăpt. Ieșit-au și léșii călări din șanțuri, iară n-au gonit pre turci, stînd după sprejeneală de alte locuri, pe unde mai năvăliia turcii.
Zac. 22. Slăbise léșii de hrană si de desimea mare de trupuri să scornise mare putoare în tabăra lor, că nu mai biruia a căra trupurile în Nistru. Deci să scornise boale între osteni și mai vîrtos muriia caii de o boală ce era în cai. Feciorul craiului, Vladislav, dzăcea bolnav și Hotchevici hatmanul iară așea, din care boală au și murit acolea la Hotin Hotchevici, septevrie 14, om între léși vestit de lucrurile războaielor. Spun de dînsul, păn au fost viu, cînd au venit pomenire de pace de la Radul-vodă, să hie dzis: „Lasă, lasă, să vie Simedriul, să va căi soltan Osman c-au venit asupra léșilor”.
Zac. 23. Trei dzile după perirea lui Caracaș-pașea, turcii au șădzut fără război, iară tătarîi ardea și prăda Tara Leșască pre lîngă Cameniță și mai sus de Cameniță și să fuma Țara Leșască la vederea ochilor a léșilor și ei închiși de toată hrana. Mai mult ce răzbiia cazacii pen păduri, pe la cetăți de pe aproape și aducea cîte oarece hrană, ce iară nu de agiuns. Și au ales și léșii într-un rînd, noaptea, cu vreo mie de haiduci, niște cară, de au adus den Cameniță puțină hrană și iarbă de sinéță, că împuținasă léșii și iarba și plumbul. Și boale să scornise multe în némți și în leși și mai ales boală de ventre, învățați cu berea, cu horilcă și acolo numai apa Nistrului era băutura, care este foarte grea la băut.
Zac. 24. Svătuia unii din leși să lase pedestrimea să apere șanțurile, iară ei să iasă călări, alții sfătuia să pornească pre feciorul craiului, să margă el să sirguiască pe craiul, pe tată-său, să vie mai curund cu agiutori și să burzuluisă și oastea Litfei, numai să o plece din tabără. Ce, apoi toate acestea sfaturi le-au așădzat Liubomirschii, pre carele l-au și ales oastea și în locul lui Hotchevici și l-au pus feciorul craiului hatman.
Zac. 25. În 15 a lui septevrie să întorsesă și solul lor Zelenschii, trimis la veziriul și tot într-a-acéiași dzi au lovit turcii iară tabăra leșască la poarta Litfei. Ce făcusă léșii în céle trei dzile o tabie,adecă o baștă denafară de șanțuri, de care nu luasă turcii aminte, ce și de la șanțuri și den tabie dînd tare léșii foc, au căutat turcilor a să da înapoi.A doa dzi, septemvrii 16, au trecut pușcele turcii în céia parte de Nistru și au bătut toată dzua în tabăra leșască. Și toată dzua acéia numai un neamț au ucis, la corturile feciorului craiului. Si tot într-acea dzi au trecut Nistrul și sultan Osman singur și au mărs de au vădzut Cameniță. Pusesă să bată o cetățuie anume Panăvții, lîngă Cameniță, ce era niște haiduci, puși acolea de pază. Ce au perit cîțva turci de haiduci și au lăsatu-o cetățuia acéia nedobîndită. Iară pre lîngă Zvancea, numai căci au trecut pe lîngă cetate. Scrie Letopisețul leșăsc să hie dzis soltan Osman pentru Cameniță: „Dumnedzău au făcut-o această cetate și Dumnedzău va lua-oă”. Iară în dzilele noastre au luatu-o sultan Mahmet, împăratul turcesc, în 9 dzile în anul 7180 <1672>, în 16 dzile a lui avgust, pentru păcatele léșilor și netocmala între dînșii.
Zac. 26. Făgăduită era plata tătarîlor la Hotin de soltan Osman, care va aduce cap de cazac, să ia cîte 50 ughi de aur, deci alerga tătarîi, lovind pin Țara Leșască țărănimea și le aducea capetele și lua bani. Ce, cărasă niște grămădză de capete de țărani înaintea corturilor împărătești, cu numele de cazaci. Iară oastea turcească neputînd strica léșilor den frunte, au trecut Nistrul pușcile céle mare și bătea foarte tare den céia parte pre cazaci și o parte de tabăra leșască. Numai ce au căutat a să muta de la mal și cazacilor si léșilor, de pe unde agiungea pușcile. Și în 16 a lui septevrie acela război și năvală să făcusă, cît amu didésă tătarîi înot să treacă apa, să între în tabăra. Care grije vădzind Liubomirschii, carele era în locul lui Hotchevici celui mort, au coborît némți pedestri cu foc și s-au îmbărhătat și cazacii si au început a da foarte dés focul, cît au căutat turcilor a părăsi deodată pușcile și a să mai depărta de la mal.
Zac. 27. Acéstea lucrîndu-să la Hotin, craiul léșăsc Jigmont veniia încet, cum să dzice, leșește, într-agiutor fecioru-său. Și amu împuținase de tot tabăra leșască iarba de sineț și de hrană era foarte strînși, care nevoie nice de la turci nu lipsiia, că flămîndzisă foarte rău si turcii și în toate dzile veniia vești de mare prădzi ce făcea cazacii pre Marea Neagră. Deci vinisă iară Batiste Veveli de la Radul-vodă, domnul muntenésc, cu făgăduință tare, că or hi priimite soliile, numai de zăloage poftise léșii de la turci, au adus răspuns că ieste cu rușine împărăției să dea zăloage. Deci și léșii au ales pre Iacob Sobețchii, tatăl craiului de acmu și pe Joravinschii caștelanul de Bîlza și au mărs solii leșăști în tabăra turcească.
Zac. 28. Schimbasă împărățiia pre veziriul în scîrbă că n-au fost harnic de a lua tabăra căzăcească și pusesă alt veziri, carele să-și arate lucrurile mai tare, au dzis solilor leșăști să lége bir pre an la împărățiie. Care lucrul nici într-un chip nepriimind solii leșăști, pre dînșii i-au oprit, iară oastea toată cu mare gătire si cu toate pușcile și măistriile au pornit cu sine asupra taberii leșești și o parte au pus dencoace de Nistru să bată, iară altă samă cu sine au trecut Nistrul și au bătut în céia dzi, toată dzua, septevrie 24 și septevrie 25. Ce, făcuse pre mal și léșii șanțuri dincoace, iară tot îi strica din pușci turcii și mai rău din céialaltă parte de Nistru. Și așea să lupta în toate dzilele acéstea pănă în 27 a lui septevrie.
Zac. 29. Au acest obicéi cazacii, daca li să dodiiește răul și pier de pușci, ies de dau năvală, tocma acolè, de unde bat pușcile, care hirea lor, hie cine va hi vădzut la Suceavă, cînd închisésă Ștefan-vodă Ghiorghie pre feciorul lui Hmil. Așea au făcut și la Hotin, cînd părea turcilor că sint pătrunși de morți ce făcea pușcile într-înșii, că-i bătea atuncea în cele 5—6 dzile 60 de pușci, cum scrie Hronograful leșăsc, tot de céle mari, ce le dzic balemézuri, și-i socotiia spăimați, atuncea, în 27 a lui septevrie, au făcut cu hatmanul său, cu Sahaidacinii, sfat și s-au orînduit în doao bulucuri, o parte în céia parte de Nistru și altă parte din ceasta parte. Și așea au făcut, noaptea au purces și au trecut Nistrul pe pod la Zvancea, că avea și léșii pod peste Nistru, mai sus, împrotiva Zvancei si au lovit tocma șanțurile veziriului din céia parte, cît i-au căutat și veziriului în céia noapte a nu mînea supt cort. Iară dincoace, acéia spaimă și glogozală făcuse în oastea turcească, cît în giumătate de oaste fugisă de supt corturi la altă parte de tabără, părăsisă și pușcile și să făcuse o amestecătură mare. S-au împlut cazacii de boarfe, de săbii, de rafturi, de corturi, iară mai multe au tăiat și le-au răsturnat și cu mare dobîndă s-au întors în tabăra sa.
Zac. 30. De mirat era la împărățiie și la toate capetele împărățiiei neînfrîntă și neînspăimată hirea căzăcească, la ce strînsoare amu era.
Zac. 31. Amu aducea tătarîi și limbi, carii spunea de singur craiul léșăsc sosit la Liov. Ce, a doa dzi după acéia petrecanie din cea noapte, au chemat împărățiia pre vezirul la sine, iară pușcile den céia parte totuși au bătut păn îndesară, iară singur veziriul au stătut cu solii leșăști la legături de pace, avîndu veste și de sosirea craiului la Liov.
Zac. 32. Mult au stătut turcii să priimască léșii cevași bir, ce léșii nice să pomenească acest lucru n-au priimit. Deci, după multă frămîntătură, au stătut și s-au ales pace, septevrie 29 dzile, pre calendariul nostru, iar pre a papistașilor octovrie 91. Zac. 33. Legăturile despre împărățiie au fost acéstea: Pace vécinică de la turci să aibă Crăiia Leșască, niceodată asupra ei oști să facă (iară, ia, cum țin)2, pre tătari să-i oprească să nu îmbie, stricînd în Țărîle Leșești, la Moldova pași sa nu puie (iară și de céia, măcar de n-ar hi aproape) și alte mănînțușuri, pentru semnele hotarălor la cîmpii Oziei și despre Tighinea.
Zac. 34. Iară de la leși era aceste legături: în Moldova cu oști să nu mai îmbie, pre cazaci de la mare să-i oprească, cetatea Hotinului să dea pre mîna domnului de Moldova, sol mare cu daruri și cu întăritura legăturilor de pace să trimață la împărățiia. Și numai ce le-au căutat léșilor mai apoi, mai în silă, a priimi și a lega și 30.000 de cojoace, din an în an să dea tătarălor. Și așea acestea istovindu-să, în loc într-îmbe taberile, și turcească și acea leșască, au strigat strigătorii pace și în loc au părăsit și armele de îmbe părțile.
Zac. 35. In 30 dzile a lui septevrie s-au făcut tîrg între leși și între turci; au cumpărat léșii mulți cai turcești ieftini, corturi și turcii de la leși postav, pistoale. Și iarăși în dzi întîi a lui octovrie și a doa dzi, iară au făcut tîrg oștile între sine.
Zac. 36. A treia dzi după pacea legată, au pur-ces împărățiia în gios de la Hotin. Ieșisă toată oastea leșască în tocmală la cîmp și petrecînd bulucurile turcești, își lua dzua bună cu clătirea și capului de la leși. Apoi, a patra dzi, și léșii, după purcesul împărății, octovrie 6, au ieșit și ei din șanțurile sale cu cazacii, lăsînd cetatea Hotinului pre sama Radului-vodă, domnului muntenesc, că domnul țărîi noastre, Alexandru-vodă, precum s-au pomenit mai sus, viind la Hotin împărățiia, n-au aflații nemică grijit, nice poduri, nice conace și țara aflîndu-se fugită și stricată de leși, s-au scîrbit pre Alexandru-vodă așea de rău, cît numai era să-l omoară. Ce, l-au scos de la moarte veziriul, iară de urgie n-au hălăduit, că pănă la Hotin, tot au fost legat la pușci în obedzi și toată vremea acéia, cît au fost împărățiia la Hotin, tot au fost la închisoare, pănă la întorsul împărăției spre Țarigrad.
Zac. 37. Pre cale mergînd împărățiia, mare scădere au avut în oameni, hămnesită oastea și caii, că lovisă niște răceale și ploi cu ninsori. Și de atuncea sint luate Renii cu cîteva sate de soltan Osman, sat de țară pe Dunăre, ascultători cătră ocolul Galaților și sint date de împărățiie cătră Smil, de atuncea, căruia olat venitul ieste închinat la mormîntul lui Mahmet, ce ieste în Țara Arăpască, aproape de Marea Roșie.
Zac. 38. Iară craiul leșesc Jigmont, înțelegînd de pacea făcută între turci cu ficioru-său, s-au făcut mînios deodată, ce era zugrăvită acéia mîniie, că pospolita veniia foarte încet, velcopoleanii atunce trecea Visla, iară Litvei veniia asupra craiul șvedzăsc Gustav, la Riga, care cetate vestită foarte între cetățile lumii, atunceași au luat-o Șfedul.
Zac. 39. Și așea au fost lucrurile împărăției cei dintăi, cu vinirea lui sultan Osman la Hotin, în anul de la zidirea lumii 7130 < 1621 >.
