Capul al patrulea
Încep. 1. Să urîse muntenilor cu domniia lui Mihai-vodă, tot cu oști și războaie. Ce, după fuga lui Mihai-vodă, trei dzile după război, au ședzut domnii, Ieremiia-vodă si Simion-vodă, cu Zamoyschii pre loc, pănă au început a veni toți boierii Țărîi Muntenești și slujitorii, priimind pre Simion-vodă domn cu giurămînt. Și au mărs și Ieremie-vodă pănă în București și au aședzat la scaun pre Simion-vodă, frate-său, lăsîndu-i și Zamoyschii 3.000 de oaste leșască cu Ian Potoțchii, starostele de Cameniță. Singur Ieremie-vodă și cu Zamoyschii s-au întors la Suceavă.
Zac. 2. Iară Mihai-vodă, după războiul ce-i pierduse la Teleajen, strîngea iară oaste pen munți, de ai sei și din Țara Ungurească cunoscuți și amu făcuse aproape de, 7.000 de oameni, cum scrie Hronograful, și pornise pre Udrea cu 4.000 de oameni, să fie de straje. Iară singur tot să gătiia în munți, să iasă odată cu pușci și gătit mai bine. Ce l-au grăbit Simion-vodă, de n-au avut vréme să să mai întărească, că, de sîrg strîngînd oaste de loc și cu léșii, pre sfatul iarăș boierilor celor de loc, au purces din București și au mărs dzua și noaptea pin locuri ascunse, păn la orașul Argișului1, pe numele apei Argeșului, într-acela tîrgșor era Udrea cu oastea lui Mihai-vodă acea de straje. Dez-dimeneață Într-o dzi, au agiuns oastea a lui Simion-vodă supt acela tîrgșor și amu prinsese și Udrea de veste și i-au căutat a scoate și lui oastea la cîmp, că loc de fugă nu era, că să apropiiase oștile lui Simion-vodă. Ce, pănă în de trei de ori au dat război léșilor, întorcîndu-se, iară a patra oară au purces în răsipă oastea Udréei.
Zac. 3. Mihai-vodă nu era departe, mai în munți de acolea, viind să să adune cu céialaltă oaste. Ce, dacă au dat știre Udrea de răsipa sa, au început și céielalți a-l părăsi cu toții. Și numai ce i-au căutat a lăsa Țara Muntenească și a trece munții la Ardeal.
Zac. 4. Udrea după acéie curund au venit si el și s-au închinat la Simion-vodă. Și așea Mihai-vodă, vrînd să dobîndească Ardealul, au pierdut și Țara Muntenească.
Zac. 5. În Ardeal, după ce au sosit Mihai-vodă și au aflat oaminii săi, cari-i pusese pen cetăți, scoși de Baste Giurgiu și puși oșteni de a împăratului nemțăsc, ce vădzind că n-are loc nice în Ardeal, s-au sculat cu toată casa lui și cu cîțva căpetenii, ales căpitanii lui cei credzuți, Mîrze, Ghiețè și Racè și au mărs în Béci, la împăratul nemțăsc, în nedejdea slujbei ce au făcut împrotiva Batoréștilor. Și l-au priimit împăratul bine, iară Ardealul că n-au fost pentru dînsul, ce pentru sine aședzat, atunce s-au arătat.
Zac. 6. Nu peste multă vréme, vădzînd Jigmont Bator pierirea frăține-său, lui Andréiaș Bator, coborîtă de cumnatu-său, împăratul nemțăsc, și Ardealul nice într-un chip nu vrea să supuie supt némți, s-au căit de tocmala ce făcuse cu cumnatu-său Rodolf-împărat, cum s-au pomenit mai sus, și lăsînd olatele care-i didése cumnatu-său, au trecut în Țara Leșască, că-i era Zamoyschii ginere, fiind doamna lui Zamoyschii fata lui Andréiaș Bator. Și apoi din Țara Leșască au venit în Ardeal și îndată cuprindzind Țara Ardealului iară cătră sine, au început a strînge oști împrotiva lui Baste Giurgiu, ghenărariului împăratului nemțesc.
Zac. 7. Vădzînd împăratul neamțăsc sculat Ardealul și rocoșit iară împrotiva sa, de al doilè rînd, au gătit pre Mihai-vodă și l-au pornit iară să margă să strîngă oști și depreună cu Baste Giurgiu să stè împrotiva Batoréștilor, lui Jigmont, cumnatu-său, și lui Bator Iștioan, fratele lui Jigmont. Acești doi mai rămăsesă din Batorești.
Zac. 8. Au purces Mihai-vodă din Béciu asupra Ardealului, dăruit bine de împăratul, strîngînd iară oști și de ai săi, munteni carii se aședzasă în Ardeal și sîrbi, unguri și s-au împreunat cu Baste Giurgiu la Cliujvar.
Zac. 9. Batoreștii încă au strîns oaste și mai sămeți fiind pre locurile sale, au dat război lui Baste Giurgi și lui Mihai-vodă aproape de Cliujvar, la un sat anume Mojina. Și au fost războiul cîteva ceasuri, ce stînd nemții în frunte tare cu focul și Mihai-vodă lovind din dos pe oastea Batoréștilor, au înfrînt pre Batorești, cît de-biia au scăpat ei cu capete. Iară din oștile lor, parte mai mare ce au fost pedestri cu armata, adecă cu tunuri, cu tabăra, au cădzut toată pre mîna lui Baste Giurgiu.
Zac. 10. Era veste de biruință acelui război mai mare a lui Mihai-vodă, decît a lui Baste Giurgiu, care zavistiie au făcut și perirea lui Mihai-vodă.
Zac, 11. Spun oameni bătrîni de pre acéle vrémi, cum să fie agiuns în cîteva rînduri cu dare Ieremie-vodă la Baste Giurgiu, pentru moartea lui Mihai-vodă, care lucru poate să hie (că ce nu lucreadză în lume avuțiia). Banii răscolesc împărățiile și mare cetăți le surupă, cum să dzice cu un cuvînt leșesc: „Sula de aur zidiul pătrunde”.
Zac. 12. V leato 7109 <1601> avgust, 8 dzile dez-de-noapte, într-așternut încă Mihai-vodă, au venit doi căpitani némți cu oamenii lor, trimiși de Baste Giurgiu să omoară pre Mihai-vodă. Și cum au sosit la tabăra lui, că era deosebi, au lovit la cort unde odihniia și acolo în loc i-au tăiat capul și l-au dus la Baste Giurgiu, iară trupul păn a triia dzi au stătut la vederea tuturora, neîngropat. Oștile lui, ce avea, nu era cu dînsul în tabără; pre toți îi slobodzise în pradă; pănă în copiii lui au fost mărs și ei în pradă. Și așea s-au plătit lui Mihai-vodă slujbele ce-au făcut nemților.
