Capul al șeaptelè

Încep. 1. Au purces Schindir-pașea și cu Radul-vodă asupra léșilor, ce era în Iași cu doamna lui Ieremiei-vodă. Vișniovețchii, unul din ginerii lui Ieremiei-vodă, murise în Iași, deci și oamenii lui, carii au fost a lui, să dusesă în țara lor și din oastea lui Corețchii. Scrisesă Jolcovschii hatmanul cărți la slujitori, care nu va ieși din Moldova, loc în oastea lor să n-aibă, că întrasă ei fără voia craiului în Moldova. Deci numai cu 600 de oameni rămăsesă Corețchii.

Zac. 2. Luasă veste doamna și boierii că le vine Schinder-pașea asupra și le porunciia și Radul-vodă, ca un creștin, să fugă devreme. Ce Leahul simăț și fără crieri n-au vrut să purceagă mai devreme, ce amu dacă să apropiiesă oștile. Bine le dzic de aceasta cazacii léșilor: „După pagubă, leahul înțelept”.

Zac. 3. Îndată ce au înțăles Schinder-pașea de purcesul léșilor din Iași, au răpedzit o samă de oaste sprintenă si i-au agiuns la Drăgșani, în ținutul Hîrlăului. Apăratu-s-au oarece léșii dintîiu, iară dacă s-au mai înglotit oastea, s-au răsipit cine încotro au putut. Singur Corețchii au cădzut pre mîna lui Schinder-pașea și biiata doamna cu coconul, Bogdan-vodă1 și o samă de boieri. Pre boieri i-au scos Radul-vodă pre toți de la Schinder-pașea, cîți era prinși. Iară doamna la mare ocară au sosit, de care singură au mărturisit cătră boieri. Trecînd cu carul, au vădzut pre boieri și lăcră-mînd au dzis: „Boieri, m-au rușinat păgînul”. La această ocară au sosit casa lui Ieremiei-vodă si poate hi pentru răutățile ei, că era o făméie răpitoare, precum spun și de vréme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion-vodă (de va hi așea) și de frica lui Dumnedzău depărtată.

Zac. 4. Nu era în ceia hire singur Ieremie-vodă, ce era om întreg la toate, nerăpitor, nemîndru, ne-vărsători de sînge, blînd, dumnădzăresc, pe cum mărturisește războiul lui cu Răzvan-vodă, cum n-au vrut să iasă din beserică, pănă n-au săvîrșit sfînta leturghie, măcar că-i spune ca să agiung oștile. In dzilele lui mare bivșiuguri și plină țara de toate. Ce de ieste vro osîndă stingerea casei lui, din faptele doamnei sale ieste.

Zac. 5. Pre doamna și pre Corețchii i-au trimis Schinder-pașea la împărățiie. Corețchii cneadzul apoi pre urmă au ieșit den chisoare cu multă cheltuială, iară doamna au fost după un agă turc,pănă la moartea sa. Bogdan-vodă copilul iară în turciie s-au săvîrșit. Agiunsesă de au fost la împărăție capigi-baș. Fost-au acéstea v leato 7124 <1616>.

Zac. 6. Trimis-au Schinder-pașea după răsipa lui Corețchii, din porunca împărăției un ceauș la craiul leșesc să oprească cazacii de pe mare, carii atunceși niște cetăți, ce făcuse turcii pre Nipru, anume Aslan Horod și altă cetate luasă și omorîsâ și oștenii cîți erau turci și într-acéle cetăți (și aceste toate apoi au făcut de au venit soltan Osman la Hotin) și să părăsască a călca Muldova cu ostil lor.

Zac. 7. Au trimis și craiul leșesc un sol, anume pre Cohanschii, la împărăție, dînd pricina toată pre tătari, carii dodeind casele cazacilor, ei încăși întorc din pagubile ce le fac tătarîi. Este și aceasta laudă în Letopisețul lor, cum acela Cohanschii cu soliia lui au mazilit pre Ștefan-vodă Tomșea, ce nu știu cum s-ari prinde acest lucru, că amu era domn Radul-vodă în locul Tomșei-vodă, cînd au trecut Cohanschii la împărățiie. Iară pîră, adevărat c-au avut Ștefan-vodă Tomșea totdeauna despre leși la împărățiie.

Zac. 8. La anul, Schinder-pașea, din porunca împărăției, au strîns cîtă oaste au avut din pășiia lui si cu Radul-vodă, domnul de Moldova, și cu oștile muntenești și ungurești de la Betlean Gabor, domnul Ardealului, că era Betlean Gabor mare nepriiatin léșilor, și cu tătarîi, au purces asupra Țărîi Căzăcești, să le strice pălăncile și să-i prade.

Zac. 9. Oblicise și léșii gîndul lui Schinder-pașea și i-au ieșit hatmanul Jolcovschii cu oștile leșești la margine, la un loc anume Bușa, mai sus de Soroca pe Nistru, din céia parte de Nistru ieste acela loc.

Zac. 10. Începuse Schinder-pașea a bate Rașcovul, ce, dacă au sîmțit aproape de ostile leșești, au lăsat Rașcovul și au purces pe dencoace de Nistru, pin țară, împrotiva locului unde era Jolcovschii, însă-i despărțiè Nistrul. Mai puțină oaste era la Jolcovschii, decît la Schinder-pașea, iară mai aleasă, tot lefecii și să strîngea și cazacii din toate pălăncile la dînsul. Numai fiind craiul leșăsc la Mosc cu oștile, s-au ferit a întărîta puterea turcească. Avîndu treabă într-altă parte Crăiia Leșască, au stătut cu Schinder-pașea la tocmală, la legături de pace, nedejdiuind că vor ținea turcii pacea.

Zac. 11. Capetele de pace era, despre leși, să oprească pre cazaci, să nu îmbie pre mare și în Moldova să nu mai îmbie oștile lor. Iară despre Schinder-pașea era să oprească pre tătari, să nu îmbie stricînd în Țara Leșască și în Muldova domni streini să nu hie, fără cine va hi fecior de domn. Ce, toate aceste în vînt au fost, că bine n-au sfîr-șit pacea și au purces oștile și aceste și acelea îndirept, iară tătarii pre de altă parte au și lovit în Podoliia, în Țara Leșască și au făcut cîteva robii. Și apoi, la anul, fără veste, mulțime de tătari au lovit Volinia, o țară mai sus de Podoliia și păn-a strînge oștile Jolcovschii, au ieșit tătarîi cu mare plean den Țara Leșască, fără nice o sminteală.

Zac. 12. Mare bănat pentru aceste toate au avut Jolcovschii de la crai și de la toată Crăiia Leșască, pentru moale lucrurile lui. Ce, la creștini nu sînt certări pentru unele ca aceste ca la turci.

Zac. 13. Radul-vodă spre aceste al treilea an domnii sale céle dintîiu, s-au războlit de ochi și poate hi, vădzînd că nu va putea trece, să nu sa îngroașe între turci și între léși lucruri de sfadă,singur s-au poftit la împărățiie să-i vie maziliia să poată a merge la Țarigrad pentru leacul ochilor. Deci, i-au făcut pre voie împărățiia, pre dînsul l-au chemat la Poartă, iară domniia au dat lui Gașpar-vodă aicea în țară, în locul lui Radul-vodă celui Mare.