Epilog

Mulți au rostu și mulți suntem și mulți te-așteaptă;

Lumea din primenele nu să mai deșteaptă.

Orice iaste muritoriul cu vreme să petrece;

Trece vremea și pre-ai săi toți îi părăsește.

Cei ce acum petrecem, pomenim alții

Trecuți; de noi cu vreme vor pomenii alții.

Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenușă

Dintr-această lume trecem ca pentr-o ușă.

Astăzi mare și puternic, cu multă mărire:

Mâine treci și te petreci cu mare mâhnire.

În lut și în cenușă te prefaci, o, oame,

În viiarme, după care te afli în putoare.

Ia aminte, dară, o, oame, cine ești pe lume

Ca o spumă plutitoare, rămâi fără nume.

Una fapta, ce-ți rămâne, buna, te lețește,

În ceriu cu fericie în veci te mărește.

Share on Twitter Share on Facebook