Nerușinarea d-lui Ioan Pop Florantin

D-l Florantin, încurajat, se vede, de tăcerea noastră, și nemulțemit numai cu cît ne-a calomniat în panfletul întăi, vine și a doua oară cu un alt panflet și mai înverșunat sub inițiala F, și intitulat de astă dată O neomenoasă speculă cu cărți didactice, articol găzduit iarăși în ziarul Lupta, no. 303, din 18 iulie, anul trecut. Prin acest panflet se năpustește asupra noastră cu o furie și mai mare, și neținînd samă de nici un scrupul și de nimic ce s-ar putea numi cuviincios, vroiește a ne arăta lumei ca pe niște mîrșavi speculanți (?!)... Deși, după cum am spus, n-ar trebui să mai stăm la vorbă cu un om care n-are curaj să iasă la iveală, cu toate aceste, în interesul adevărului, cît și pentru respectul ce purtăm confraților noștri învățători, vom analiza fiecare parte și din acest panflet și vom arăta la cîtă înjosire nu se poate scoborî un om, care nu se respectă; apoi, vom face o dare de samă și despre operele sale didactice, spre a se ști cîtu-s de bune și de ieftine.

La începutul articolului O neomenoasă speculă cu cărți didactice, ca întroducere, cinstitul autor de panflete începe a spune cum e la franceji, nemți și mai ales la unguri, de unde a venit d-nia-lui; că, pe acolo, autorii de cărți didactice țin samă de faptul că școlarii rup multe cărți pe an, și de aceea le tipăresc în format mic și le cartonează; că, la noi, autorii și editorii nu țin sama de aceasta, că își tipăresc toate cărțile în format mare și necartonate etc. Ș-apoi „noi părinții, zice d-nia-lui, suntem constrînși a le cumpăra din nou și aceasta de vro 2 și 3 ori pe an!...” După aceste mai zice: „în această nemai suferibilă greșală vedem abecedarul numit Metodă nouă. Și, că, ceilalți abecedariști s-au abținut de la această procedare etc.” Să discutăm deci și această chestiune.

Mai întăi, nu este adevărat că formatul mic ar putea scăpa o carte să nu fie ruptă de copii. Cînd se poartă filele, într-o carte, mai mult? Desigur că atunci cînd cartea este în format mic; și cu cît se poartă filele mai mult, de cătră copii, cu atîta se slăbește hîrtia și se rupe. Deci, pentru începători, o carte de școală, în format mic, mai puțin poate trăi decît una în format mare. Și Metoda nouă chiar dacă am voi s-o tipărim în format mic, n-am face bine, căci atunci am strica cu totul formatul și întocmirea lecțiunilor, care cuprind, pe lîngă literă de tipariu numită „terția”, și mai multă și mai mare literă caligrafică, decît în alte abecedare, literă pe care o cetește copilul mai cu ușurință și mai cu drag, și care îl ferește de a deveni miop. Afară de aceasta, s-ar mai mări costul tipariului și prin urmare și costul unui exemplar, lucru de care ne-am ferit întotdeauna, tocmai spre a nu cădea în păcatul ce ni-l impută d-l profesor Florantin.

Cartea de cetire Învățătorul copiilor, iarăși pentru acel motiv, n-am tipărit-o în format mic fiindcă are multe figuri, care cuprind mult loc; și tipărirea în format mic, face să între puțin text pe lîngă figuri, încît, întoarcerea necontenit a filelor, pe lîngă stricarea cărței, aduce și o mulțime de pierdere de timp, atît de prețios în școală și despre care d-l Florantin ar trebui să țină samă. Este prea adevărat că școlarii pot să rupă multe cărți, și să dărîme pînă și păreții școalei, dacă nu vor fi privegheți, povățuiți și ocîrmuiți școlarii, cum se cade, ci lăsați în buestru, după cum crede d-l Florantin și mulți alții, cari s-au căit mai tîrziu, însă fără folos!...

Lăsînd apoi Metoda nouă, stimabilul se leagă de cartea întitulată: Elemente de aritmetică pentru clasa I-a primară, elaborată de C. Grigorescu. Despre această carte zice că ar fi copiată din aritmetica de Șvartz și că se vinde cu 50% mai scump decît ''Metoda nouă. ''După ce onorabilul autor de panflete a copiat singur aritmetica sa intitulată Metoda nouă de aritmetică din aritmetica de G. Grigorescu, ș-o vinde cu sută la sută mai scump, tot d-nia-lui apucă înainte și face pe alții copiști de cărți și speculanți. Mai departe, sfîrșind cu aritmetica pomenită mai sus, se acolisește de Regulele limbei române de Titu Maiorescu, retipărite de I. Creangă, cu învoirea autoriului. Aici însă, recunoscînd bunătatea cărței, se leagă numai de preț și mai zice că nu se spune numărul edițiilor. Tot numărul edițiilor îl roade la inimă și aici!... Apoi mai adaoge: că, intenționat se citează în Regulele limbei române exerciții gramaticale din Metoda nouă, ca să se cumpere această carte a doua oară. D-l Florantin, dacă n-ar fi cum este, ar ști că în Regulele limbei române se recomandă exerciții gramaticale din Metoda nouă, nu din interes de cîștig ci pentru că lecțiile din Metoda nouă stau în strînsă legătură cu gramatica de clasa a II-a primară întitulată Regulele limbei române pentru începători, de Titu Maiorescu, care, spre fericirea noastră, ni-a fost profesor și de limba română, la Școala normală de la Trei Ierarhi din Iași, în 1863 —64 și 1864—65.

La urmă, d-l profesor Florantin se leagă de cartea noastră de cetire Învățătoriul copiilor și neavînd ce cusur găsi, spune că mai înainte broșam la un loc tustrele părțile, cu gîndul de a ne îmbogăți și că, abia de un an de zile broșăm această carte separat. Cît de minunate mai sunt aprecierile d-lui Florantin!?!

În sfîrșit, la toată urma, vestitul autor de panflete, încheie cu următoarele cuvinte pline de venin: „Mă opresc de astă dată la punctele aceste și le zic domnilor în chestiune, destul! parte în interesul a sute mii de copii și parte în interesul a zeci de mii de părinți”. Aceste cuvinte pline de răutate, numai de la un om de rînd pot ieși, iar nicidecum de la un profesor. Trebuie să fie cineva de caracterul d-lui Florantin ca, știindu-se vinovat, să-și arunce păcatele sale pe spatele altora!...

Punem deci față în față prețurile cărților noastre cu prețurile cărților d-sale, ca să se convingă lumea și despre cele ce le arată d-nul Florantin, în panfletul O neomenoasă speculă cu cărți didactice, și să vadă oricine, dacă noi suntem aceia care facem „speculă neomenoasă cu cărți didactice” în școală, sau d-lui!...