Văzută din spate viaţa e zee nebună

ce-împrăştie zvon de schismă în casele dinspre hotar,

e o lamă care glisează silenţios între carnea bună şi carnea rea.

Să nu crezi cumva că e o melancolie, sau, ştiu eu,

o tristeţe de trestie,

un episod depresiv, dragă, un blues:

nu, nu, ăla e ciocănitul ei la poartă, 

e o întrebare cinstită dacă nu vrei să te spintece, cumva.