o bulă de săpun îşi este volumul maxim al fiinţei sale

într-o secundă întoarsă de pe tărâmul celălalt

ea ajunge la această minune nesocotită

fără să aranjeze pietre pe nisip, sau semne pe hârtie

ea-şi râde deja răspunsul căruia n-ai decât să-i cauţi întrebarea

dacă altă treabă n-ai

pentru că este ceea ce i s-a dat, şi anume o bulă de săpun.

ea nu stă an de an să-şi vlăguiască sfera

propunându-şi un diametru mai mare, 

o suprafaţă mai lucioasă 

o consistenţă mai albăstruie, ca a vecinei,

şi altele la fel.

coroana mea de inox mă strângea cam tare,

şi-am miorlăit la ea cam în felul următor:

te rog, te rog din inima mea care e o inimă de săpun, 

lasă-mă, lasă-mă să mă umflu într-o bulă,

dă-mi curajul, dă-mi-l înapoi

că altfel voi fi nevoit să mi-l iau eu singur,

curajul meu rotund de la-început.