să vă explic:

lumea mea era alcătuită din două mâini stângi

care se uitau la mine, cu surprindere

şi mă pălmuiau cu drag

dar eu nu m-am supărat, 

n-am luat-o personal

că mâinile erau în fond bune, am bănuit eu

pentru că şi eu eram în fond bun

deşi pălmuit şi schilodit, aşa

şi într-o zi m-am apucat să le repar

să fac din două mâini stângi două mâini drepte

le-am inversat, le-am înnodat degetele

bine

bine le-am înnodat că înnodate au rămas

haha

şi azi

v-am făcut-o, hă?

şi-aşa am început eu cea mai veche meserie a lumii

de netezitor de dinţi

ziua-n care-am înţeles că-ndreptăciunea lumii îmi zace toată-n cârcă

ca un mortar care-mi pătrunde încet spaţiul dintre verterbre

e ziua-n care-am greşit prima dată

e prima seară-n care am rămas târziu la serviciu.