Crima din Câmpia Libertății

Vă spun eu ce s-a întâmplat, domnule judecător.

Omul cu joben a intrat în hotel, a întrebat numărul camerei.

A strecurat o bancnotă recepționerului și și-a atins marginea pălăriei în semn de salut.

A luat apoi ascensorul și a urcat la etajul 3. Acolo s-a oprit pe balcon și a fumat o țigară liniștit.

Am văzut totul pentru că eram de serviciu, domnule judecător.

A intrat apoi în cameră, la 302. Fata îl aștepta. Întinsă pe pat, aproape despuiată, cum era prevăzut.

Era frumoasă, avea jambele cărnoase, avea port-jartiere și-și mângâia din când ușor curbele feselor, ca o invitație.

El i-a spus ceva, a fost foarte tandru, și ea era bucuroasă că îi arată atenție un om important, cu joben și mantou, închipuiți-vă.

Îmi plăcea și mie, domnule judecător, și eu sunt femeie trecută de o anumită vârstă. Am văzut totul.

Îi plăcea să fie dezbrăcată.

A întrebat-o dacă vrea să o ia de nevastă. Ea a râs, a chichotit, ce prost și ăsta, nu mersi, sunt foarte bine așa. Cum poți să fii bine așa? a întrebat omul. Părea distrus. Ești o curvă, a adăugat. El avea vreo 40-50 de ani, domnule judecător, părea om trecut prin toate, ea avea 29-30 cel mult.

Omul a rămas câteva momente trist pe marginea patului.

Când a plecat, era trupul dezmembrat, o tăiase, era sânge și carne pe pat.

Omul și-a îmbrăcat mantoul, și-a pus jobenul și a plecat, domnule judecător.

Mie mi-a fost frică, de după draperii, unde stăteam. Ce să vă mai spun.

Trebuia să spună nu. Și ea era curvă, imaginați-vă.

A și chinuit-o puțin că n-a spus nu de la început.

Asta e tot, domnule judecător.