Dumnezeu e gay
Eu chiar l-am întâlnit pe Dumnezeu.
Cei mai mulți nu mă cred. Dar l-am întâlnit. Nu are nici barbă, nici cruce, nimic din ce-ți arată la biserică.
L-am întâlnit în față la supermarket.
E mic, negricios, puțin speriat. Îmi tot dădea târcoale. Zile la rând, mă trezeam cu el, mă întreba din ochi ceva, îmi dădea semnale pe care nu le înțelegeam. Dar cum sunt curios din fire, deși nu m-am simțit deloc atras de el, i-am vorbit.
Imediat au apărut tot felul de oameni, umblau haotic în direcții arbitrare, mergeau se întorceau apoi porneau din nou, unii semănau cu mine, alții cu el, alții cu oameni pe care i-am întâlnit. Unul dintre ei purta sandale ca cele pe care le-am pierdut cu o săptămână în urmă.
De fapt, ca să mărturisesc drept, dumnezeul meu nu îmi prea place.
L-am întrebat ce face pe acolo. Mi-a zis că așteaptă un prieten. Apoi mi-a făcut ochi dulci și m-a întrebat dacă nu vreau să mergem împreună undeva. Dumnezeul meu e gay.
— Îmi pare rău, am răspuns, nu sunt gay. Eu aș vrea să întâlnesc o fată.
A tras din țigară și a dat din cap că nu, ca și cum el hotăra în chestiunea asta.
— De ce îmi ieși mereu în cale? l-am întrebat.
— Mă gândesc mereu la tine, de când te-am văzut prima oară.
M-am simțit bine înăuntru, nu se gândește multă lume la mine. Poate, cine știe, omul ăsta, mic, ca un indian din sud, e singurul din lume care se gândește la mine.
— Ne cunoaștem din pleistocen.
Clar că știa lucruri pe care eu nu le știam.
— Sunt țigan, a adăugat.
Românii sunt cam rasiști în privința asta, aici e adevărat.
— Găsește-ți un țigan, i-am sugerat. Sunt o mulțime.
— Nu îmi plac țiganii, mi-a spus.
Mi-a dat în gând să-l întreb dacă măcar îi plac homosexualii dar am tăcut.
— Veți fi distrus, mi-a mai spus.
N-am știut ce să răspund.
— Apoi veți fi iertat.
— Iertat pentru ce?
Nu a răspuns.
Vedeți și dumneavoastră, în cele din urmă, nu prea mă bucur că l-am întâlnit pe Dumnezeu.
— Nu uita. Mă gândesc mereu la tine, mi-a zâmbit aruncând mucul de țigară cât colo.
A plecat.
Eu, ca de obicei, mă uitam după fete.
