Pelicanolul

— Nu mai lipește pelicanolul, mamă.

A scos lipiciul vechi, femeia. E în capot, e cald, e slabă și nepieptănată. Ușa e crăpată, o privesc în apartamentul dezordonat.

Locuiește într-un apartament de bloc, i-am adus chiria.

Sunt chiriașul ei, locuiesc la 8, ea locuiește la 9. E apartamentul pe care l-a păstrat pentru fiu-su care s-a dus în Germania și n-a mai auzit de la el nimic.

Uneori plânge, a rămas singură, ca Maria lui Slavici. E singură cu televizorul. Bărba-su a murit. A încercat să își facă prietene după ce a ieșit la pensie. N-a reușit, o vorbește toată lumea de rău în bloc. A fost coafeză la unitate de frizerie nr. 3, colț Baba Novac. Are pensie 530 de lei pe lună.

Îi mai dau și eu 200 că de-aia stau la ea că e ieftin și îi e frică să-mi ceară mai mult să nu plec.

Altfel aș pleca și eu că-mi bag pula în țara asta că dacă vreau mă duc în Germania și câștig de 10 ori mai mult da așa sunt eu bleg. Am rămas eu aicea ultimu prost.

I-am adus chiria și trebuie să-mi lipească plicul cu adeverința și are o cutie de „Pelicanol”, care se pare că este un lipici de pe vremea comunistă. Se amestecă cu un bețișor pe o parte. Pun pariu că a păstrat și bețișorul de pe vremuri boșoroaga. Lipiciul e întărit. De ce dracu n-o fi luat un superglue, hoașca dracului. Ca să-mi pierd eu timpul aici.

— Unde o fi George săracu. Unde o umbla.

George e fi-su. A luat-o razna, nu poate să lege două vorbe cu rost, una-două îi dă înainte cu fi-su. De unde să știu eu unde e fi-su. În Germania dracul să-l ia. Acolo unde o să mă duc și eu. La furat. La orice, doar să scap de aici.

Prin ușă se vede sufrageria, a păstrat totul, cu sfințenie, mobilele comuniste, bibelourile, cărțile din  Biblioteca pentru toți , unele dintre ele nedeschise, necitite vreodată. N-a aruncat nimic, vrăjitoarea. Miroase a praf, a om bătrân, amestecat cu mirosul specific de bloc care nu știu de unde vine, de la gândaci, de la ghenă.

— Nu e bine, mamă. Nu e bine.

A întins mizeria aia de pastă pe care o păstrează de pe vremea comunismului. E întărită, nu lipește nicicum, n-are cum să lipească. Dar ea a pus puțin scuipat, și așa cum e, cu părul răsfirat, zici că e nebună de la spitalul de nebuni, zici că e fantoma lui Nefertiti. Întinde scuipatul cu degetul să înmoaie pasta întărită.

— Nu mai lipește pelicanolul, mamă.

Share on Twitter Share on Facebook