NOTE

1.,Aşa cum a spus Cristos, «un copac bun nu poate rodi un fruct rău, nici un copac rău nu poate rodi un fruct bun» /…/. Tot aşa cum copacii trebuie să existe înaintea fructelor, iar acestea nu fac copacul nici bun, nici rău, ci, dimpotrivă, un anumit fel de copac produce un fruct asemănător lui, tot aşa întâi persoana omului trebuie să fie bună sau rea înainte ca el să poată face o faptă bună sau rea /…/”. Martin Luther, „Despre libertatea creştinului” (1520). Citat în Keith Randell, Luther şi Reforma în Germania, 1517-55, traducere de Horia Niculescu, AII, Bucureşti, 1994, p. 46. Tot aici, Luther precizează, cu privire la faptele bune: „nu le judecăm pentru ele însele, ci pentru avansul nepios şi pentru ideea perversă de a le căuta justificări prin ele însele” (Ibid.).

2. M. Weber, Etica protestantă, p. 111.

3. Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fruhmann, Univers, 1969, pp. 45-47.

4. Există studii cu privire la influenţa filosofiei morale a stoicilor până în secolul al XVII-lea. Din câte cunosc, cercetarea nu a fost dusă mai departe. Cu toate acestea, după toate aparenţele, stoicismul reprezintă una dintre direcţiile fundamentale ale eticii, aşa cum se configurează aceasta în spaţiul literaturii moderne.

5. Vezi Raimund Meyer, Dada Ziirich. Die Akteure, die Schauplătze, Luchterhand, 1990.

6. „Manifestul dadaist” din 1918, în Wolfgang Asholt, Walter Făhnders, (ed.), Manifeste und Proklamationen der europăischen Avantgarde (1909-l938), J. B. Metzler, Stuttgart-Weimar, 1995, p. 47.

7. G. Grosz, Ein kleines Ja und ein grosses Nein. Sein Leben von ihm selbest erzăhlt, Reinbek bei Hamburg, 1974. Citat în E. Ditschek, Politisches Engagement und Medienexperiment, Narr, Tubingen, 1989, p. 63.

8. H. Krauss, op. cât., p. 82.

9. Vezi G. Lukâcs, Wider den mijiverstandenen Realismus, Hamburg, 1958.

10. Leo Kofler, Zur Theorie der Modemen Literatur. Der Avangardismus în soziologischer Sicht, Luchterhand, p. 56.

11. L. Kofler, p. 57.

12. Ibid.

13. Th. Adomo, „ErpreBte Versohnung. Zu Georg Lukăcs: «Wieder den miBverstandenen Realismus»„, în Th. Adomo, Noten zur Literatur 11, Suhrkamp, Frankfurt, 1963.

14. Idem, p. 163.

15. H. R. Jauss, Experienţa estetică şi hermeneutica literară, traducere de Andrei Corbea, Univers, Bucureşti, 1983, capitolul „Critica esteticii negative a lui Adomo”.

16. Condamnarea strictă a „capitalismului” avea să devină tot mai nuanţată, în limbajul Şcolii de la Frankfurt şi al discipolilor ei, pe măsură ce i se adaugă teme cum ar fi critica societăţii tehnologice, a birocratizării şi raţionalizării incontrolabile şi pe măsură ce analiza alienării se extinde şi asupra fenomenelor din Uniunea Sovietică (vezi H. Marcuse, Soviet Marxism: A Criticai Analysis, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1958).

17. M. Esslin, Das Theater des Absurden, Frankfurt am Main, 1964.

18. E. Jacquart, Le Theatre de la derision, Paris, 1974.

19. H. Krauss, op. cât., p. 83.

20. Vezi Susan Sontag, L Oeuvre parle (Against lnterpretation), traducere de Guy Durând, Seuil, Paris, 1968, p. 325.