Stânga antistalinistă americană.

Idealul independenţei intelectuale şi morale, punerea libertăţii individuale ca valoare fondatoare a societăţii a ajuns să fie din nou formulat pe măsură ce reprezentarea asupra revoluţiei comuniste se deplasa din domeniul experimentelor mentale ale marxismului în domeniul celor cât se poate de reale ale totalitarismului şi imperialismului sovietic. Dar treptata reconstrucţie intelectuală a liberalismului avea să se petreacă în Statele Unite, nu în Europa. în opinia lui Daniel Bell, aceasta se datorează faptului că „în timp ce în Europa foarte puţini intelectuali au părăsit orbita comunistă înaintea celui de-al doilea război mondial, în Statele Unite, în 1940, grupul intelectualilor importanţi cu simpatii marxiste rupsese deja aproape complet legăturile cu partidul comunist”.1

Generaţia lui Lewis Coser, Irving Howe, Daniel Bell, Richard Hofstadter, Leslie Fiedler, Norman Podhoretz este puternic marcată de poziţia de principiu articulată de Lionel Trilling în The Liberal Imagination – salvgardarea independenţei şi autonomiei individuale. Un rol esenţial în această evoluţie intelectuală aveau să-l joace, aşadar, mai degrabă criticii literari şi culturali decât scriitorii şi artiştii. De partea cauzei liberale pot fi citaţi romancierii „renaşterii evreieşti” a anilor ‘50: Saul Bellow, Bemard Malamud, Phillip Roth.2 De asemenea, pe fundalul experimentalismului cu nuanţe activiste şi milenariste al anilor ‘60 americani, se distinge atitudinea unor poeţi precum John Berryman şi Robert Creeley, pentru care precizia şi lipsa de menajamente a reflecţiei morale nu exclud (auto)ironia, în toate formele ei, poeţi care fac din aforismul etic baza unei estetici extrem de personale.3

În schimb, o dată cu noul val de marxism revoluţionar din anii ‘60, artele aveau să se afle în avangarda radicalismului colectivist, obligând criticii generaţiei liberale (prinsă ca într-un sandviş între epoca pacifismului pro-stalinist şi epoca pacifismului pro-vietnamez) la delimitări ferme. în acest sens, o valoare simbolică a dobândit, în timp, eseul lui Norman Podhoretz The Know-Nothing Bohemians (1958), în care criticul condamna colectivismul psihic al mişcării beat, pe cale de-a se transforma într-o importantă mişcare socială, în numele autenticei libertăţi individuale.