— Nu ai cuget, ești un rău!

Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.

Și-n mine bați fără cruțare!

Au doară ai uitat, că noi chiar din născare

Tot de un neam suntem;

Că noi alăturea în munți ne-nființăm?

Așa țipa la argintari

Sub loviture tari,

Argintul prelucrat de-a fierului unelte.

Iar fierul au răspuns argintului aceste:

— Te mângâie, vecine!

Și întru suferinți ia pildă de la mine.

Tu încă ai noroc;

Iar pe mine, scos din foc,

Și mai cumplit mă bate,

Tot fierul, al meu frate!