Un om poznaș au fost schimbat

Vro trei femei cu cununii,

Fiind tustrele încă vii.

Dar acolo era un aspru împărat,

La care, cum au mers asemene știință,

Au și găsit de cuviință

Ca pentru așa faptă,

Pe om să-l dea sub judecată;

Iar spre mai aspră înfrânare,

Judecătorilor au pus el înainte

Să fie cu luare-aminte

Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare

Unei asemene de pildă rea urmare;

Că la de împotrivă, el hotărât era

Pe toți a-i spânzura.

(Asemene un împărat

Nici pe la noi n-ar fi stricat.)

Judecătorii văd că nu-i de șuguit;

Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,

Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat,

Căci socotința lor aceasta au urmat:

Ca omului să dea femeile tustrele,

Îndatorându-se de a trăi cu ele.

Norodul însă s-au mirat

Pentru asemene prea slabă hotărâre,

Și sigur toți au așteptat,

Pe vrun judecător să vadă spânzurat.

Dar n-au trecut nici patru zile

Și s-au împrăștiet prin țară auzire:

Că cel cu trei femei bărbat,

De răul lor s-au spânzurat,

Și de atunci în acea țară,

Cu trei mai nime nu se-nsoară.