— Mintiosule! de unde vii?

O vulpe pe măgar văzând l-au întrebat.

— Drept de la leu, de vrei să știi;

Am fost să-l văd și m-am mirat

Cum au slăbit de tare;

Bătrân, neputincios: îți pare

O fiară foarte de nimică

Acel ce când zbiera,

Tot codrul tremura,

Iar eu muream de frică.

Acum însă mai toți,

Cu coarne și cu colți,

Cum pot îl dojenesc

Și frica-i răsplătesc.

— Dar tu, eu socotesc că nu-i fi îndrăznit

De leu să te atingi? lui vulpea au vorbit.

— Așa! măgarul i-au răspuns.

Ba cred că l-au pătruns

Pereche de copite

De mine lui zvârlite.

Și sufletele mici asemene urmează,

Când pe acei căzuți din slavă împilează.