Greierul în desfătare,

Trecând vara cu cântare,

Deodată se trezește

Că afară viscolește,

Iar el de mâncat nu are.

La vecina sa furnică

Alergând, cu lacrimi pică

Și se roagă să-i ajute,

Cu hrană să-l împrumute,

Ca de foame să nu moară,

Numai pân' la primăvară.

Furnica l-au ascultat,

Dar așa l-au întrebat:

— Vara, când eu adunam,

Tu ce făceai?

 — Eu cântam

În petrecere cu toți.

— Ai cântat? Îmi pare bine.

Acum joacă, dacă poți,

Iar la vară fă ca mine.