— Rămâi sănătos, vecine!

Au zis lupul către cuc.

Aceste țări de rău pline

Le părăsesc și mă duc.

Nu mai pot trăi aice,

De om, câine, prigonit.

În Arcadia, ferice!

Este codru de trăit.

Unde aurita vreme

Împărățește deplin,

Unde lupul nu se teme

De năpăstile ce-i vin.

Acolo nu sunt războaie,

Toți în pace viețuiesc:

Omul este blând ca oaie,

Iar câinii nici hămăiesc.

— Cale bună, măi vecine!

Dar te rog, să-mi spui curat:

Năravul nu-ți iei cu tine?

Și colții ai lepădat?

— Să-i lepăd? Da' cum se poate?

— Apoi ține minte, frate,

Că la viitoarea iarnă

Ai să rămâi fără blană.

Și așa s-au întâmplat,

Precum cucul i-au cântat.

Între oameni iar sunt unii

Cu colți de lup înzestrați:

Ori în care parte-a lumii,

Ei vor fi tot ne-mpăcați.