Leul, lupul, vulpea și câinele odat',

Ca niște buni vecini, s-au fost alcătuit,

Cu toții întrunit,

Să umble la vânat:

Și ce vor căpăta să-mpartă măsurat.

Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi

Un cerb frumos au prins,

Și adunând pe toți ai săi,

Spre jertfă l-au întins.

— Acuma e treaba mea, băieți,

Le zise leul lor.

Voi trebui numai să vedeți

Cum eu împart ușor.

Și despicând îndat' pe cerb în patru părți,

Au zis: "Aceste sunt frățeștile bucăți.

Și iată: cea întâi e partea mea de frate;

A doua, pe drept ca unui leu se cade;

Ș-acea a treia tot mie se cuvine,

Precum voi știți prea bine.

Iar de a patra, oricare s-ar atinge,

Pe loc îl voi învinge."