Un râmător din fire născut nesățios 

Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos 

A ros cât a putut

Și-apoi la rădăcină să râme-a început. 

Tu surpi copacul, zise o pasăre zburând. 

Ce-mi pasă, râmătorul răspunse grohăind, 

El fie ori nu fie, nici vreau să mai gândesc: 

Eu caut numai ghindă, la care lăcomesc, 

Fiindcă ea mă-ngrașă. - Urâte râmător

Și nemulțumitor!

I-a zis atunci stejarul, ridică-ți surla-n sus 

Și vezi: că-această ghindă eu, eu o am produs.

Nerozii în orbire științele urăsc, 

Când ei din a lor roduri încă se folosesc.