O vulpe la țăran se înnădis-odată

La păsări în poiată.

Cu-acea deprindere și iarna pe omăt,

Ea noaptea au venit flămândă la ospăt,

Și în găini s-au desfătat.

Iar după ce s-au săturat,

Apoi au zis: "Destul, mă duc degrab-acasă,

Ca nu cumva să dau pielcica pentru masă".

Dar îngrijirea ei, curând s-au împlinit:

Căci urma se vedea, pe unde au venit.

Țăranul vânător s-au și luat pe urmă,

Și vulpea au ieșit de contăș foarte bună.

Ce dac-ar fi și-n lumea mare

Văzută urma la tâlhari,

Atunci mă jur, fără mustrare,

Că s-ar vădi și în curți mari.