Vulpea și bursucul

— Da dincotro și unde

Alergi tu așa iute?

Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.

— Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,

Sunt, iată, surghiunită!

Tu știi că eu am fost în slujbă rânduită

La o găinărie.

Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,

Și sănătatea mi-am stricat;

Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,

Pe niște pâri nedovedite,

Precum că luam mite.

Tu singur martor ești, în adevăr să spui:

De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?

— Nu, dragă cumătră; dar când ne întâlneam

Eu cam ades vedeam:

Că tu pe botișor

Aveai și pufușor.

Se-ntâmplă și la noi de vezi

Cum altul, având loc, așa se tânguiește,

Încât îți vine mai să-l crezi

Că abia din leafă se hrănește.

Dar astăzi butcă, mâine cai,

De unde oare-i vin? Și când ar vrea să stai

Să-i faci curată socoteală

Pentru venit și cheltuială,

N-ai zice ca bursucul că are pufușor

Pe botișor?

Share on Twitter Share on Facebook