PSALMUL
Cui i-i voia-ntr-a sa viață*
Să petreacă fără greață,
Acela pre Domnul s-aibă
Agiutori hie-n ce treaba,
Cu Dumnezău să petreacă
’N casă și zâsa să-i facă.
Și cătră Domnul va zâc:
„Tu-m ești stâncă și ferice
Și tu-m trimiț agiutoriul
Cu bine, cu de tot sporiul.
Și pre tine mi-i nedejde,
Doamne, hie-n ce primejde“.
Acela te-a mântui-te
De sâlță, de lănci cumplite,
De vânători încordate,
De cuvinte turburate.
Și te-a umbri după spate, Supt a sale áripi late. Dereptatea lui cea svântă
Te-a-ncungiura fără smântă. Și noaptea nu ti-i spărie-te, Nice zua, de săgete. Nu ti-i teme de lângoare, De vânt rău, nice de soare. Nu-ț-va ieși-n tâmpinare Drac de-amiazăz să te sparie.
- 4, 4.
Vor zăcea stârvuri căzute
De-a stânga ta mii și sute, Și zăci de mii din direapta
Vor cădea tăiaț cu spata. Iară tu n-ii1 avea frică
Să te-atingă rău nemică. Și cu ochii tăi de față
Vei prăvi fără de greață Pre păcătoș cum iau plată,
De pre vina lor, direaptă. Iară ție cu nedejde
Ț-va fi Domnul în primejde. Și la loc de greutate
Ț-va da de sus bunătate. Răul nu-ț-va veni-n poală,
Nice pre trupul tău boală. Că Domnul va da-nțălege
În toate căi ce vei merge, Îngerii să te păzască
Și-n mâni să te sprejinească, De piatră să nu-ț atingă
Piciorul, să-ț facă tângă. Pre vasilisc și aspidă
Vei umbla ca pre omidă. Și-i călca leul și zmăul
Și nu te v-atinge răul. Că ț-va fi Dumnezău stâncă
Și nu ti-i teme nemică, Că te va coperi-n lume,
1 nu vei.
Că i-ai știut svântul nume. Și ț-va auzî de rugă, Să nu hii în scârbă lungă. Și cu slavă te va scoate De greutățâle toate. Și cu lungime de viață Îi vei prăvi-n svânta față.
