Zâsă Domnul Domnu mieu să șază 

De-a direapta sa-n scaun dând rază,

Pănă când pizmașii de supt soare 

Ț-voi așterne-i pre toț supt picioare.

Toiag de putere ț-va trimite 

Domnul din Sion, Dumnezău svinte,

Și pre toț pizmașii ț-vei învince, 

De țî s-or pleca fără de price.

Că cu tine ț-este boieria

La zua ce ț-vei ivi tăria,

În strălucori de svinț ce-i ivi-te

Într-aceea zî, Dumnezău svinte.

Din pântece te-au născut mainte

De luceafăr al tău svânt părinte.

Giuratu-ș-au Domnul giurământul

Și nu-ș-va schimba căind cuvântul.

Tu ești preut în veci pentru țară,

De rădici ca Melhisedec sfară.

Și Dumnezău ț-este din direapta,

De ț-va tăia pizmașii cu spata.

La zî ce l-or întărâta craii,

Îi va călca-n picioare cu caii.

Și ș-vor lua giudețul păgânii,

Că li s-or nădi la stârvuri cânii.

Și capete pre gios vor fi multe,

Ce vor fi de la război căzute.

Apă de pre părău va bea-n cale,

Când va nălța capul oștii sale.