Lăudaț, cuconi, pre Domnul,

Să s-auză în tot omul,

Lăudațî-i svântul nume,

Să s-auză preste lume.

Și blagoslovit să-ț fie,

Doamne, numele-n vecie.

De unde soare dă rază

Pănă-n scapăt ce s-așază,

Lăudatu-i-i svânt nume

Și nalt de toț ce-s în lume.

Preste ceriuri să lățește

Slava lui, de să vestește.

Cine este, Doamne svinte,

De cât tine mai nainte?

Că descaleci preste nalturi,

De prăvești în toate laturi,

De vez ceriul și pământul,

Vez mărețul și smeritul,

De scoli săracul din tină,

Și cu direapta ta mână

Din gunoi rădici în slavă 

Pre mișel fără zăbavă,

De-l pui să șază cu craii,

Să-ș petreacă dulce aii,

Cu boierii și cu gloată

Să-ș petreacă viața toată.

Și din stearpă rădici maică

Cu casă-n cuconi, să-i placă.