Tot pământul și stă de te-ascultă,

Când ț-ai ivit a ta svântă față, 

Lui Iiacov de i-ai fost povață,

Când ai întors stânca-n tău de ape

Și din bolovan izvor să scape. 

Nu-ț da, Doamne, nimărui pre lume,

Ce-ț dă slavă svântului tău nume,

Pentru mila ta și dereptatea,

Să nu zâcă toț din toată partea,

Cu păgânii să ne pâșcăiască :

„Unde-i Domnul să vă folosască?“

Ce tu, Doamne, ceriul și pământul

Le-ai făcut din voaie cu cuvântul,

Iară idolii ce-ș scot în hvală

Păgânii, le-a fi-le de sminteală.

Că aúrul n-a sta să le-agiute,

Nice-argintul la greu să-i asculte.

Gură au, și nu pot să răspunză,

Ochi și urechi, și nu văd, s-auză.

Au și nări, nu pot să mirosască,

Și mâni au, nu pot să pipăiască.

Au picioare, și n-or putea merge,

Sunt și muț, de nu pot face lege.

Tocma să le fie cine-i face

Și-ș cer de la dânșii dar și pace.

Iară casa lui Izráil are

Agiutori pre Domnul ș-așezare.

Casa lui Aron să-ncrede-n Domnul,

Agiutor li-i și scut în tot omul.

Carii cătră Dumnezău au teamă

Le agiută Domnul și-i întramă. 

Pentru noi Dumnezău să grijește

Și cu bișug ne blagoslovește.

Dat-au Domnul bună cuvântare

Casii lui Ilzráil și spori mare,

Și casii lui Aron îi urează

Zâle bune și bișug să vază.

Ș-au blagoslovit fără de samă,

Mici și mare, ce-au de Domnul teamă.

Pre deasupra să vă mai trimiță

Dar și milă Domnul din ființă,

Și-n cuconii voștri să să vază

Dar și bine cu spori, să să-ncrează.

Și să fiț blagosloviț de Domnul,

Ce-au fapt ceriul, pământul și omul.

Ceriul ceriurilor pentru Domnul,

Pământul l-au datu-l a tot omul.

Morțâi, Doamne, nu ti-or lăuda-te,

Nice cei din iad, din răutate,

Ce noi cești vii îț vom ura bine

În veci, Doamne, precum țî să vine.