În veci, Doamne, cuvântul tău custă

În ceri, preste rod de rod să mută.

Că nu țî să schimbă adevara,

Ce-ai urzât pământul de stă țara.

Cu tocmala ta zua trăiește, 

Că lumea cu totul îț slujește.

Că de nu mi-ar hi legea ta vântă,

Pierit aș hi, ovilit de smântă. 

În veci nú ț-aș uita dereptatea,

Că cu dânsă-s viu în toată partea.

Al tău, Doamne, sunt și tu mă scoate,

Că ț-am cercat poruncile toate.

Pre mine greșiții m-așteptară

Să mă piarză cu totul din țară.

Mărturiile tale văz toate

Și le-am deprins pre cât hirea-m poate.

A tot plinul am văzut sfârșitul,

Ți-i lată porunca și cuvântul.