Carii să nedejdiuiesc în Domnul,

Aceia-s ca muntele Sionul.

Preste veci din loc nu să clătește,

Cine-n Ierusalim lăcuiește.

Munțâi pregiur Sion ca o roată,

Și Domnul pregiur svânta sa gloată,

De-acmu pănă-n veci într-așezare 

Va pune de toate părț străj tare.

Că n-a lăsa Domnul să să mișce 

Păcătoșii, steagul să-ș rădice,

Nice să cuteze-n tot șireagul 

Preste derepț să-ș puie toiagul,

Ferind pre direpț să nu deprinză 

La fărălegi mânule să-ș tinză.

Fericește-i, Doamne,-n zî de plată 

Céi buni ce-s cu ineima direaptă,

Iară ceia ce nu vor să-ț crează 

Mână-i, Doamne, cu răii să-i piarză.

Și Izráil va lăcui-n pace, 

În tot șirul, precum lor le place.