Doamne, tu mi-ai pus ispită,

Ca să m-arăț fără smântă.

Șiderea mea și culcatul

Tu-m știi, Doamne, și sculatul.

Și gândul mieu de departe

L-știi că nu-i cu răutate.

Cărări, potici mi-s cercate

De svânta ta bunătate

Și-m vez și calea de-i strâmbă,

Că n-am vicléșug în limbă.

Tu mi-ai cunoscut târzâiul,

De-l tâlnești cu timpuriiul.

Și tu m-ai făcut din tină,

Luând cu svânta ta mână.

Și nepriceput rămâne

Înțălesul tău de mine,

Că ți-i mare-nțălepciunea,

De nu poci să-i știu minunea.

Și de duhul tău n-am fugă,

Ca să scap să nu m-agiungă,

Nice de svânta ta față

N-am într-alte părț povață.

Cătră ceri de m-aș sui-mă, 

Ești acoló, de m-ei1 ști-mă,

De-aș pogorî unde-i iadul,

Și de-acolo m-déșchiz vadul,

De-aș zbura spre demineață

Preste mări fără povață,

Cu mâna ta cu cea stângă

M-ai purta fără de tângă,

Și cu direapta ta svântă

M-ai țânea fără de smântă.

Și-ntunerec ce s-ar face,

Nu m-aș teme să mă calce,

Că noaptea m-ar desfăta-mă

Cu lumină fără samă.

Că-ntunerecul s-albește

De tine, când te zărește,

Și noaptea să luminează

Ca zua, slobozând rază.

Că-ntunerec și lumină

Îț este, Doamne, pre mână.

Tu m-ai plămădit în mațe,

De m-ai dat maică-mea-n brațe.

Ț-voi mărturisi-n minune

De strașnic și te voi spune

De lucruri ce faci mirate,

’N sufletul mieu răsfirate.

Că mi-s de tine-nșirate

Oasele și măsurate,

Și statul mi-i de supt tină,

Făcut de svânta ta mână. 

Și ochii tăi, Doamne svinte,

Îm văd lucrul de mainte,

Că-n cartea ta toț chiline

Să vor scrie, cum să vine,

Și s-or zidi-n zî de viață,

Nemică să n-aibă greață.

Că mie m-este cinstită

Ceata ta, Doamne, cea svântă,

Ce i-ai datu-i cu tărie

Să s-așeze pre crăie,

Să mulțască-ntr-așezare

Ca arina de pre mare.

Și eu încă m-oi scula-mă

Ca să-ț fiu, Doamne, pre samă.

Și-i vei ucide din viață

Pre ceia ce-ț sunt cu greață.

Că oamenii crunț în sânge

De la mine s-or împinge,

Ce cugetă răutate

De iubita ta cetate.

Aceia ce țî-s cu greață

Mi-s urâț a-i vedea-n față,

Că de dânșii mă topește

Râhna și mă veștezește,

Și de dânșii mă-nstreină

Pizma lor acea bătrână.

Cearcă, Doamne, de găsește

Ce-ț inema mea priește, 

Și-m întreabă de cărare,

Că-ț priesc cu așezare.

Și din cărarea de smântă 

Mă du-n calea ta cea svântă.